Din 2027, combustibilul pentru mașini și gazul folosit la încălzirea locuințelor vor avea în preț o componentă nouă: costul emisiilor de carbon. Mecanismul se numește ETS2 și extinde sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii către sectoare care până acum nu erau taxate direct prin piața carbonului.
Pe scurt, pentru fiecare tonă de CO₂ emisă prin arderea benzinei, motorinei sau gazului, furnizorii de combustibil vor trebui să cumpere certificate. Legal, obligația este a companiilor. Economic, costul ajunge în prețul final.
Schema a fost adoptată la nivelul Uniunii Europene de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene și este programată să intre în vigoare în 2027, cu posibilitatea unei amânări limitate dacă piața energetică traversează un nou șoc major.
Cât ar putea însemna concret pentru un șofer
Pentru a înțelege impactul, luăm un scenariu orientativ de 50 euro/tonă CO₂. Nu este un preț fix, ci o ipoteză de lucru pentru primii ani ai sistemului.
Un șofer care consumă 1.200 litri de carburant pe an generează aproximativ 2,4 kg CO₂ per litru, o medie între benzină și motorină.
1.200 litri × 2,4 kg = 2.880 kg CO₂
adică 2,88 tone/an.
La 50 euro/tonă:
2,88 × 50 = 144 euro/an
≈ 720 lei/an (la un curs de 5 lei/euro)
Raportat la litru, impactul ar fi de aproximativ 0,12 euro, adică aproximativ de 0,60 lei pe litru.
Dacă prețul carbonului urcă la 75 euro/tonă, impactul ar depăși 80 de bani/litru.
Impactul asupra încălzirii pe gaz
Pentru o locuință care consumă 1.000 m³ de gaz pe an, factorul mediu de emisii este de aproximativ 1,9 kg CO₂ per m³.
1.000 m³ × 1,9 kg = 1.900 kg CO₂
adică 1,9 tone/an.
La 50 euro/tonă:
1,9 × 50 = 95 euro/an
≈ 475 lei/an.
Într-un scenariu de 75 euro/tonă, suma se apropie de 700 lei anual.
Aceste cifre sunt orientative și depind de consumul real și de nivelul la care se stabilizează piața certificatelor.
De ce introduce UE acest mecanism
Argumentul oficial este dublu:
- Reducerea emisiilor în sectoare unde progresul a fost lent.
- Corectarea unei situații în care industria plătea pentru carbon, iar transportul rutier și încălzirea rezidențială nu erau incluse în același mecanism de piață.
Extinderea pieței carbonului mută presiunea direct asupra comportamentului de consum: mașini mai eficiente, electrificare, izolare termică mai bună.
Fondul Social pentru Climă
Pentru a limita impactul social, Uniunea Europeană a creat un Fond Social pentru Climă, destinat gospodăriilor vulnerabile și microîntreprinderilor. România va primi finanțare pentru:
- renovări energetice,
- sprijin direct pentru familii cu venituri mici,
- investiții în transport public.
Diferența nu o va face existența fondului, ci capacitatea administrativă de a direcționa rapid și țintit resursele.
Cine suportă costul real
Din punct de vedere economic, costul este împărțit între:
- consumatori, prin prețuri mai mari,
- stat, prin mecanisme de compensare,
- companii, prin ajustarea marjelor.
Distribuția exactă depinde de politicile naționale de implementare.
Vulnerabilități pentru România
România are un parc auto îmbătrânit și un nivel ridicat de sărăcie energetică. O creștere de câteva sute de lei pe an poate părea marginală statistic, dar devine semnificativă pentru gospodăriile cu venituri mici.
Pe de altă parte, mecanismul creează un stimulent clar pentru eficiență energetică și modernizarea sistemelor de încălzire.
Problema nu este existența ETS2. Problema este viteza cu care economia și administrația pot absorbi șocul fără a genera dezechilibre sociale.
