Ce arată cifrele din 2025
Datele agregate privind producția de electricitate indică o majorare a producției din cărbune (hard coal și lignit) în raport cu anul precedent, pe fondul unei scăderi a producției eoliene în perioade extinse cu vânt slab. Analize publicate de agenții internaționale de presă financiară au documentat atât scăderea producției eoliene, cât și revenirea utilizării centralelor pe cărbune în anumite trimestre din 2025.
Germania a închis ultimele reactoare nucleare în 2023. Absența unei capacități dispecerizabile nucleare a crescut dependența de:
- energie eoliană și solară (variabile),
- centrale pe gaz,
- importuri.
Când producția eoliană scade sub medie, sistemul trebuie echilibrat rapid. În 2025, echilibrarea a însemnat, în parte, utilizarea mai intensă a centralelor pe cărbune.
Recul conjunctural sau problemă structurală?
Reculul nu trebuie confundat cu abandonarea tranziției. Germania rămâne lider european în capacitate instalată de energie regenerabilă. Totuși, apar trei vulnerabilități:
- Dependenta de condițiile meteorologice. Perioadele cu vânt slab reduc drastic producția eoliană.
- Capacitate flexibilă insuficientă. Fără nuclear, echilibrarea se face prin gaz și cărbune.
- Volatilitate de piață. Importurile și concentrarea producătorilor cresc riscul de preț.
În perioadele analizate în 2025, creșterea producției pe cărbune nu a anulat ponderea regenerabilelor, dar a demonstrat că sistemul nu poate funcționa exclusiv pe surse intermitente fără infrastructură masivă de stocare.
Impactul economic
Creșterea utilizării cărbunelui are implicații directe:
- emisii mai mari de CO₂ pe termen scurt,
- costuri suplimentare în schema ETS,
- presiune asupra prețului energiei.
Germania rămâne integrată în piața europeană a energiei. Astfel, orice volatilitate majoră din cel mai mare sistem energetic al UE se transmite regional.
Pentru România, aceasta înseamnă:
- expunere la fluctuații de preț pe piața comună,
- influență asupra costurilor de import/export,
- relevanță strategică a propriului mix energetic.
Ce învață România din cazul Germaniei
România are un profil diferit:
- două unități nucleare active la Cernavodă,
- producție internă semnificativă de gaz,
- potențial eolian și solar în creștere.
Însă integrarea în piața europeană face imposibilă izolarea completă de șocurile externe.
Lecția centrală nu este „renunțarea la regenerabile”, ci necesitatea unui mix echilibrat:
- surse intermitente (eolian, solar),
- surse stabile (nuclear),
- capacități flexibile (gaz),
- investiții în stocare.
Fără acest echilibru, perioadele meteo nefavorabile pot genera ajustări bruște, inclusiv reveniri temporare la combustibili fosili.
Unde apare semnalul de alarmă
Reculul german arată că tranziția energetică nu este liniară. Eliminarea nuclearului a redus marja de siguranță a sistemului. În condiții normale, regenerabilele compensează. În condiții meteorologice adverse, sistemul recurge la surse convenționale.
Pentru România, întrebarea strategică este dacă poate evita această vulnerabilitate prin:
- extinderea capacităților nucleare,
- dezvoltarea stocării la scară industrială,
- menținerea unor capacități pe gaz ca rezervă.
Germania nu abandonează tranziția. Dar anul 2025 arată că ambiția climatică fără redundanță tehnică produce reculuri cu cost economic real.
