Praful urban rezultat din șantiere, trafic, lucrări de construcții sau activități de curățenie stradală conține particule fine în suspensie, cunoscute drept PM10 și PM2.5, care sunt inhalate zilnic fără ca efectele să fie imediat vizibile. Aceste particule microscopice pătrund adânc în plămâni și, în timp, pot contribui la apariția sau agravarea unor afecțiuni respiratorii precum bronșita cronică, astmul sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
Expunerea constantă la praf inhalabil este asociată și cu pneumoconioze non-ocupationale, afecțiuni pulmonare cauzate de acumularea de particule solide în țesutul pulmonar. În mediul urban, sursele principale includ praful de construcții, materialele pulverulente ridicate de pe carosabil și particulele resuspendate prin trafic sau măturare mecanică.
Organizații precum World Health Organization și European Environment Agency subliniază că poluarea cu particule fine este unul dintre principalii factori de risc pentru sănătatea respiratorie în orașe, mai ales în zonele cu activitate intensă de construcții și trafic ridicat.
Pe termen lung, inhalarea zilnică a prafului urban nu produce neapărat simptome imediate, dar poate reduce funcția pulmonară și crește sensibilitatea căilor respiratorii la infecții și inflamații. Astfel, aerul aparent „normal” din mediul urban poate deveni un factor tăcut de risc pentru sănătatea plămânilor.
