Tutunul a fost consumat încă din secolul al XVI-lea, după aducerea sa din Americi în Europa, însă țigara în forma modernă – tutun mărunțit rulat în hârtie – a apărut mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. Primele țigări similare celor actuale au fost fumate în Europa, în special în Spania și Franța, în anii 1800, când muncitorii rulau manual resturi de tutun în foi subțiri de hârtie.
Un punct de cotitură major a fost anul 1880, când a fost inventată mașina industrială de rulat țigări de către James Albert Bonsack. Această invenție a permis producția în masă și a transformat țigara dintr-un produs artizanal într-un produs de consum global.
Primele țigări conțineau, în esență, doar tutun uscat și hârtie, fără filtre și fără aditivii chimici utilizați ulterior în producția industrială. Abia în secolul XX au fost introduse filtrele și diverse substanțe adăugate pentru stabilizarea gustului și arderea uniformă.
Potrivit datelor sintetizate în literatura istorică privind consumul de tutun și în analizele de sănătate publică citate de World Health Organization, răspândirea masivă a fumatului nu a avut loc imediat după apariția țigării, ci după industrializarea producției și dezvoltarea marketingului în prima jumătate a secolului XX.
Astfel, prima țigară „modernă” nu este legată de o singură dată exactă, dar este documentată ca produs de consum regulat în Europa anilor 1800, conținând inițial doar tutun natural rulat manual în hârtie.
