Europa Centrală: mai puține ploi vara, episoade extreme mai frecvente
Datele publicate de Copernicus Climate Change Service și analizele European Environment Agency (EEA) arată o tendință clară: verile devin mai calde și, în multe regiuni din Europa Centrală și de Est, mai uscate. În paralel, crește frecvența precipitațiilor intense pe perioade scurte, care nu compensează deficitul hidric acumulat.
Această schimbare nu înseamnă neapărat scăderea totală a cantității anuale de precipitații, ci redistribuirea lor inegală. Agricultura este afectată direct, pentru că plantele depind de umiditate constantă, nu de episoade scurte și violente de ploaie.
România și vulnerabilitatea agricolă
România are una dintre cele mai mari suprafețe agricole din Uniunea Europeană. Zonele din sud și est sunt deja expuse la secetă pedologică severă în anumite sezoane.
Datele furnizate de instituții naționale și europene arată că în ultimii ani episoadele de secetă agricolă s-au repetat la intervale mai scurte. În lipsa infrastructurii moderne de irigații și a adaptării culturilor, vulnerabilitatea crește.
Impactul nu este doar agricol. Seceta afectează:
- producția de cereale,
- prețurile alimentelor,
- veniturile fermierilor,
- stabilitatea economică regională.
Redistribuirea precipitațiilor: fenomen structural, nu excepție
Modelele climatice utilizate de institute europene de cercetare indică o creștere a evapotranspirației în condiții de temperaturi mai ridicate. Cu alte cuvinte, solul pierde mai rapid umiditatea, chiar și în anii cu precipitații moderate.
În Europa Centrală, tendința observată este una de creștere a variabilității climatice: alternanță între perioade de secetă și episoade de precipitații extreme. Pentru agricultură, această variabilitate este mai dificil de gestionat decât o medie climatică stabilă.
Adaptare sau vulnerabilitate permanentă?
Discuția nu mai este dacă fenomenul există, ci cât de pregătite sunt statele să se adapteze. Investițiile în irigații, sisteme de retenție a apei și soiuri rezistente la secetă devin esențiale.
Pentru România, provocarea este dublă: infrastructură insuficientă și fragmentare agricolă. În absența unor politici coerente de adaptare climatică, seceta agricolă riscă să devină o presiune economică constantă.
Schimbarea modelului precipitațiilor nu este o proiecție îndepărtată, ci o tendință deja observată în datele europene. Agricultura românească funcționează într-un climat care nu mai este identic cu cel din urmă cu două decenii.
