PM2,5 din incendii poate avea efecte mai severe asupra inimii și plămânilor decât aceeași creștere a concentrației de PM2,5 provenit din alte surse. Diferența apare într-o cercetare care a urmărit expunerea pe termen lung în 20 de state americane. La fiecare creștere cu 1 microgram pe metru cub a mediei pe doi ani, particulele provenite din incendii au fost asociate cu riscuri mai mari de spitalizare pentru toate bolile cardiopulmonare analizate.
Pentru astm, creșterea asociată a riscului de spitalizare a fost de 16%. Pentru insuficiența cardiacă, de 10%. În cazul PM2,5 provenit din alte surse, creșterile asociate au fost mai mici la aceeași diferență de 1 microgram pe metru cub. Cercetarea din Nature Communications despre PM2,5 din incendii a folosit date din perioada 2006–2019.
PM2,5 din incendii nu este identic cu PM2,5 din trafic sau industrie
PM2,5 descrie dimensiunea particulelor: diametrul lor este de maximum 2,5 micrometri. Termenul nu spune însă din ce sunt formate.
Traficul rutier, arderea combustibililor, industria, agricultura și incendiile pot produce toate PM2,5. Compoziția chimică diferă însă în funcție de sursă.
Fumul de incendiu poate conține proporții mai mari de particule foarte mici, carbon elementar și organic, hidrocarburi aromatice policiclice și alți compuși cu potențial oxidativ și inflamator. Autorii cercetării indică această compoziție drept una dintre explicațiile posibile pentru diferența de risc observată.
Două măsurători identice de PM2,5 nu descriu obligatoriu două amestecuri identice de poluanți. Aparatul poate indica aceeași masă de particule pe metru cub, în timp ce organismul este expus unor compoziții diferite.
Cât de mare a fost diferența de risc pentru PM2,5 din incendii
Analiza a inclus peste 57 de milioane de spitalizări pentru boli cardiovasculare și peste 32 de milioane pentru boli pulmonare.
La o creștere cu 1 microgram pe metru cub a mediei pe doi ani a PM2,5 provenit din incendii, riscul asociat de spitalizare a crescut cu 13,1% pentru boli cerebrovasculare, cu 12,9% pentru boală cardiacă ischemică, cu 12,2% pentru hipertensiune și cu 11,7% pentru aritmii.
Pentru astm, creșterea asociată a fost de 16%. Pentru PM2,5 care nu provenea din incendii, aceeași creștere de concentrație a fost asociată cu efecte mai mici; intervalul a mers de la 4,7% pentru boala pulmonară obstructivă cronică la 8,5% pentru hipertensiune.
Există însă o diferență esențială. În zonele analizate, concentrația medie a PM2,5 din alte surse a fost mult mai mare decât cea provenită din incendii. Media anuală a fost de 7,78 micrograme pe metru cub pentru PM2,5 non-incendiu și de 0,29 micrograme pentru componenta atribuită incendiilor.
Prin urmare, o toxicitate mai mare pe unitatea de expunere nu înseamnă automat că incendiile produc în prezent cea mai mare povară totală de boală asociată PM2,5. Sursele urbane și industriale pot menține populația expusă permanent la concentrații mult mai mari.
Ce înseamnă PM2,5 din incendii pentru România
România pornește deja de la o expunere ridicată la particule fine. În București-Ilfov, concentrația medie de PM2,5 a ajuns la 16,2 micrograme pe metru cub în 2023, cea mai mare valoare dintre 234 de regiuni europene analizate.
Incendiile de vegetație introduc o problemă suplimentară: pentru evaluarea riscului nu mai este suficient să știm doar valoarea PM2,5. Contează și proporția particulelor provenite din fum.
Cercetarea americană nu măsoară riscul populației din România și designul epidemiologic stabilește asocieri, nu poate demonstra singur cauzalitatea. Rezultatul relevant pentru sănătatea publică este mai precis: la aceeași creștere de concentrație, PM2,5 provenit din incendii a fost asociat cu riscuri cardiopulmonare mai mari decât PM2,5 provenit din alte surse.
O valoare de 20 micrograme pe metru cub spune cât PM2,5 există în aer. Nu spune, singură, ce a ars pentru ca particulele să ajungă acolo.
