Anual, Țara Soarelui Răsare primește turiști din toate colțurile lumii, mânați de curiozitatea de a vedea cireșii înfloriți care nu sunt nicăieri mai frumoși ca primăvara. Însă, nu această este singura atracție turistică naturală, pentru Japonia. Tunelurile de glicină sunt și mai frumoase, mai ales în perioada lor de maximă de înflorire. Peisajul este unul atât de frumos că pare ireal. Floarea de glicină sau wisteria, denumită fuji în Japonia, este o feerie în alb, roz, albastru și violet, ca să nu mai spunem de mirosul pe care-l răspândește. Aici, unele dintre speciile de glicină ajung și la 150 de ani vechim
România încă nu a identificat potențialul economic și turistic al glicinei
Lunile în care această poate fi admirată în toată splendoarea ei sunt aprilie și mai, că să nu mai spunem că se scot bani mulți din vânzarea biletelor în astfel de parcuri. Un astfel de bilet, pentru un adult, ajunge la 15 dolari. În timp ce alte țări investesc serios în proiecte de plantare pentru zonele în care locuiesc, România încă nu a identificat potențialul financiar și estetic al acestei plante care oprește răsuflarea cu fiecare înflorire pe care o are:
Ce este glicina
“Este o liană și ca orice liană are nevoie de un suport pe care să se cațere. Dacă nu are suport, se cațără pe alte plante pe care ajunge să le sufoce. Este spectaculoasă prin faptul că înflorește înainte să înfrunzească. Este exact că magnolia. La noi, poate fi găsită în Parcul Herăstrău, în Insula Trandafirilor”, ne-a spus vicepreseșdintele Asociației Peisagiștilor București, Diana Culescu
Wisteria (glicină) este un gen de plante florifere din familia Fabaceae (Leguminosae), originare din estul Asiei și Estul Statelor Unite. Genul cuprinde aproximativ 10 specii de plante cățărătoare, cu tulpini lemnoase, cele mai multe fiind ornamentale și sunt rezistente la ger. Pot crește până la înălțimea de 20 m și se pot extinde pe suprafețe de 10 m lățime. Se întâlnesc în parcuri și grădini, îmbrăcând coloane, suporturi, ziduri, pergole. Cea mai mare glicină din lume se găsește în Siera Madre, California, a fost plantată în 1894 și măsoară aproximativ 0,4 ha. Denumirea genului a fost dată de botanistul Thomas Nuttall, în memoria doctorului Caspar Wistar.
