Ce reclamă industria
Sectorul industrial intensiv energetic invocă trei probleme principale:
- Costul certificatelor de carbon prin sistemul ETS.
- Prețul energiei electrice comparativ cu SUA și Asia.
- Riscul relocării producției în state cu reglementări mai permisive.
Sistemul EU Emissions Trading System impune un preț al carbonului pentru instalațiile industriale mari.
Prețul certificatelor a crescut în ultimii ani, devenind un cost relevant pentru sectoare precum siderurgia și cimentul.
Totuși, acest cost trebuie analizat în context.
ETS: povară sau mecanism de ajustare?
ETS este conceput pentru a internaliza costul emisiilor. Companiile primesc în continuare alocări gratuite în anumite sectoare pentru a evita relocarea bruscă.
UE implementează treptat CBAM (Carbon Border Adjustment Mechanism), care va aplica un preț al carbonului importurilor din state fără reglementări similare.
Acest mecanism are rolul de a reduce avantajul competitiv al producătorilor din afara UE.
ETS introduce un cost structural și predictibil. Criza energetică din 2022 a fost determinată în principal de prețul gazului, nu de carbon.
Energia: diferența reală față de SUA
Un argument central al industriei este diferența de cost energetic față de Statele Unite.
SUA beneficiază de gaz natural mai ieftin datorită producției interne ridicate.
Europa este dependentă de importuri și de volatilitatea pieței globale.
Această diferență nu este generată exclusiv de politicile climatice, ci de structura resurselor energetice și de geopolitică.
Riscul relocării industriale
Relocarea (carbon leakage) reprezintă transferul producției către jurisdicții cu reglementări mai slabe.
UE a introdus alocări gratuite și CBAM tocmai pentru a limita acest risc.
Datele disponibile până în prezent nu indică o relocare masivă direct atribuită ETS, însă presiunea competitivă este reală în anumite sectoare.
Interpretarea trebuie nuanțată: deciziile de relocare depind de:
- costul energiei,
- stabilitatea legislativă,
- accesul la piață,
- investiții în tehnologii curate.
România: expunere selectivă
România are sectoare industriale relevante (metalurgie, ciment, chimie) care sunt sensibile la costurile energetice.
Avantaje:
- producție hidro și nucleară semnificativă;
- potențial regenerabil în creștere.
Vulnerabilități:
- infrastructură energetică în modernizare;
- expunere la dinamica regională a prețurilor.
Dezbaterea internă preia frecvent argumentele industriei europene fără a separa impactul ETS de impactul energiei importate.
Pauză climatică: soluție sau risc strategic?
Propunerea unei „pauze” în implementarea reglementărilor climatice ridică întrebări strategice:
- Ar reduce temporar presiunea asupra industriei? Posibil, în anumite sectoare.
- Ar întârzia investițiile în tehnologii curate? Probabil.
- Ar afecta poziția UE ca lider normativ global? Potențial.
Investițiile în tehnologii cu emisii reduse sunt accelerate la nivel global, inclusiv în SUA și China.
Întârzierea tranziției poate crea avantaj competitiv pe termen scurt pentru industrie, dar poate genera pierderi pe termen lung în inovare.
Ce spune analiza economică
Competitivitatea industrială este determinată de un mix de factori:
- cost energie,
- productivitate,
- inovare,
- acces la capital,
- stabilitate legislativă.
Reducerea ambiției climatice poate diminua costurile imediate, dar poate crea incertitudine și întârzieri în modernizare.
Dincolo de retorică
Industria grea europeană operează într-un mediu global extrem de competitiv. Presiunea este reală. Însă simplificarea dezbaterii la „reglementările verzi distrug industria” ignoră:
- rolul prețului gazului în criza energetică;
- mecanismele de protecție precum CBAM;
- necesitatea modernizării tehnologice.
Competiția globală nu este doar despre costuri reduse, ci și despre acces la tehnologii și piețe emergente.
