Primul „selfie” din istorie nu are nicio legătură cu telefoanele mobile sau rețelele sociale, ci cu începuturile fotografiei. În anul 1839, americanul Robert Cornelius, pasionat de chimie și fotografie, a realizat ceea ce este considerat primul autoportret fotografic din lume. Imaginea a fost obținută printr-un proces experimental, într-o perioadă în care tehnologia fotografică era abia la început.
Pentru a realiza fotografia, Cornelius a fost nevoit să își poziționeze camera, să deschidă obiectivul și apoi să stea nemișcat în fața acesteia timp de câteva minute. Expunerea lungă era necesară deoarece materialele fotosensibile folosite la acea vreme aveau o sensibilitate extrem de scăzută la lumină. Orice mișcare ar fi compromis complet imaginea.
Rezultatul este o fotografie neclară după standardele actuale, însă remarcabilă pentru epoca sa. Chipul lui Cornelius apare ușor difuz, dar expresiv, iar imaginea a rămas în istorie ca un moment fondator pentru fotografia modernă. Pe spatele fotografiei, acesta a notat simplu: „The first light picture ever taken”, marcând importanța experimentului său.
Contextul istoric este esențial. În acea perioadă, fotografia era un proces complex, costisitor și inaccesibil publicului larg. Faptul că cineva a reușit nu doar să capteze o imagine, ci să se fotografieze singur, demonstrează un nivel ridicat de ingeniozitate tehnică și curaj experimental.
Astăzi, conceptul de „selfie” este omniprezent, fiind asociat cu spontaneitatea și viteza. În contrast, primul autoportret fotografic a fost rezultatul unui proces lent, calculat și dificil. Această diferență subliniază evoluția tehnologică radicală din ultimele două secole.
În esență, ceea ce astăzi pare banal era, în 1839, un act de pionierat. Primul „selfie” nu a fost despre imagine, ci despre descoperire.
