Emiratele Arabe Unite se confruntă cu o realitate structurală: lipsa resurselor naturale de apă dulce. Într-o regiune unde precipitațiile sunt reduse și evaporarea este intensă, desalinizarea apei marine a devenit pilon central al securității hidrice. În prezent, o mare parte din apa potabilă consumată în Emirate provine din instalații de desalinizare.
Tradițional, aceste instalații au fost alimentate cu energie provenită din combustibili fosili, în special gaz natural. Procesul este intensiv energetic: pentru a transforma apa sărată în apă potabilă, sunt necesare cantități considerabile de electricitate. Într-o economie care își asumă obiective de decarbonizare și diversificare energetică, acest model ridică probleme evidente.
În ultimii ani, Emiratele au investit în integrarea energiei solare în procesele de desalinizare. Parcurile fotovoltaice de mari dimensiuni din Abu Dhabi și Dubai alimentează parțial infrastructura energetică națională, iar autoritățile promovează desalinizarea bazată pe energie regenerabilă drept soluție de adaptare climatică.
Desalinizarea: necesitate strategică
Consumul de apă per capita în Emirate este printre cele mai ridicate din lume, iar rezervele naturale subterane sunt limitate. Creșterea populației, urbanizarea accelerată și dezvoltarea economică amplifică cererea.
Desalinizarea prin osmoză inversă a devenit tehnologia dominantă, fiind mai eficientă energetic decât metodele termice tradiționale. Totuși, chiar și în forma optimizată, procesul rămâne energointensiv.
Integrarea energiei solare reduce amprenta de carbon a producției de apă, dar nu elimină costurile operaționale. Producția fotovoltaică este variabilă, iar stabilitatea rețelei necesită infrastructură suplimentară și sisteme de stocare.
Costuri ascunse și implicații economice
Desalinizarea solară este prezentată ca soluție durabilă, însă costul total include investiții în parcuri solare, modernizarea infrastructurii de distribuție și mentenanță tehnologică. Chiar dacă prețul energiei solare a scăzut semnificativ în ultimul deceniu, integrarea la scară națională presupune capital consistent.
În Emirate, statul poate absorbi aceste costuri datorită veniturilor din exporturile de hidrocarburi. Întrebarea relevantă este dacă modelul este replicabil în economii mai puțin capitalizate.
Există și o dimensiune de mediu mai puțin discutată: desalinizarea produce saramură concentrată, care este deversată în mare. Creșterea salinității locale poate afecta ecosistemele marine, mai ales în zone cu circulație redusă a apei.
Între securitate hidrică și sustenabilitate
Pentru Emiratele Arabe Unite, desalinizarea nu este opțională. Este o condiție de bază pentru funcționarea societății și economiei. Integrarea energiei solare reprezintă o încercare de a reduce dependența de combustibili fosili și de a alinia infrastructura hidrică la obiectivele climatice.
Cu toate acestea, soluția nu este lipsită de costuri și compromisuri. Energia necesară rămâne ridicată, investițiile sunt majore, iar impactul asupra mediului marin persistă.
Modelul Emiratelor arată cum adaptarea la lipsa apei poate fi susținută prin tehnologie și capital, dar ridică întrebări privind sustenabilitatea pe termen lung și echilibrul dintre securitatea resurselor și protecția ecosistemelor.
