Un râu poate traversa localități, terenuri agricole și platforme industriale înainte să ajungă la următorul punct de monitorizare. Pe traseu primește apă de ploaie, scurgeri de pe terenuri și, în anumite condiții, ape reziduale insuficient epurate. Efectele nu sunt întotdeauna vizibile la suprafață.
Epurarea apelor uzate în România rămâne una dintre cele mai mari restanțe de infrastructură ale țării. Comisia Europeană arată, în fișa națională Water Wise EU, că peste 60% din apele reziduale nu sunt tratate corespunzător.
Mai grav, numai 12% din apele uzate urbane sunt colectate și tratate conform cerințelor directivei europene. Cei doi indicatori nu au aceeași definiție și nu trebuie confundați. Ei descriu însă un deficit structural în colectarea și tratarea apelor reziduale.
Epurarea apelor uzate în România: ce reprezintă indicatorul de peste 60%
Comisia Europeană prezintă proporția de peste 60% în evaluarea problemelor privind apa din România.
Indicatorul semnalează o capacitate insuficientă de tratare corespunzătoare a apelor reziduale.
El nu demonstrează că peste 60% din toate apele uzate sunt evacuate direct și complet netratate într-un râu.
Tratarea necorespunzătoare poate include situații diferite: lipsa infrastructurii, colectarea incompletă sau epurarea insuficientă pentru respectarea cerințelor aplicabile.
Într-o stație de epurare, apa trece prin operațiuni destinate îndepărtării materialelor solide, substanțelor organice și, în funcție de instalație, unor nutrienți precum azotul și fosforul.
Existența stației nu garantează însă respectarea parametrilor impuși la evacuare.
O instalație poate funcționa sub capacitatea proiectată, poate primi volume peste limita tehnică sau poate necesita modernizări pentru eliminarea anumitor poluanți.
Calitatea efluentului trebuie verificată prin analize, nu dedusă exclusiv din existența autorizației.
Întrebarea esențială este dacă apa evacuată după epurare este automat sigură pentru orice utilizare. Nu. Respectarea limitelor de evacuare nu echivalează cu potabilitatea apei.
Doar 12% din apele uzate urbane sunt colectate și tratate conform cerințelor UE
Al doilea indicator prezentat de Comisia Europeană privește conformarea sistemelor urbane la legislația europeană privind colectarea și tratarea apelor reziduale.
Valoarea comunicată este de numai 12%.
Aceasta nu trebuie interpretată drept proporția gospodăriilor conectate la canalizare sau drept procentul populației care beneficiază de apă potabilă.
Sunt indicatori diferiți, calculați în baza unor definiții și metodologii distincte.
O localitate poate avea conducte de canalizare fără o capacitate adecvată de tratare. În altă situație, stația de epurare poate exista, dar o parte din gospodării nu sunt conectate la rețea.
Conformarea necesită funcționarea întregului sistem, de la colectare până la evacuarea efluentului tratat.
Prin urmare, construirea unor kilometri noi de canalizare nu demonstrează, singură, reducerea poluării.
Rezultatul trebuie măsurat prin volumele colectate, încărcarea poluantă eliminată și calitatea apei evacuate.
Directiva europeană revizuită privind tratarea apelor uzate urbane extinde treptat cerințele aplicabile sistemelor de canalizare și epurare.
România trebuie să recupereze întârzierile existente și să pregătească infrastructura pentru noile obligații, potrivit calendarelor legislative aplicabile.
Apele menajere și fertilizanții agricoli exercită presiuni diferite asupra râurilor
Poluarea apei nu provine exclusiv din canalizare.
Comisia Europeană indică agricultura printre activitățile care contribuie la deteriorarea calității apei prin scurgerea fertilizanților și pesticidelor.
Azotul și fosforul provenite din surse agricole sau ape reziduale pot favoriza dezvoltarea excesivă a algelor.
Descompunerea biomasei poate reduce oxigenul disponibil organismelor acvatice, în anumite condiții.
În schimb, apele menajere insuficient tratate pot introduce materie organică, microorganisme și alte substanțe provenite din activități domestice.
În bazinele hidrografice mici, evacuarea apelor menajere în cursurile de apă poate reprezenta o presiune importantă asupra ecosistemelor.
Totuși, existența acestor surse potențiale nu permite atribuirea automată a poluării unui anumit operator.
Pentru stabilirea responsabilității sunt necesare prelevări, analize chimice și microbiologice și identificarea punctelor de evacuare.
Trebuie diferențiate măsurătorile din amonte de cele din aval și evaluate variațiile produse de debit sau precipitații.
Un indicator național privind epurarea nu stabilește concentrația poluanților într-un râu individual.
Miliarde de euro mobilizate și infrastructură încă insuficientă
Comisia Europeană arată că România a mobilizat fonduri europene de peste cinci miliarde de euro pentru infrastructura de apă.
În paralel, au fost contractate împrumuturi de 450 de milioane de euro pentru 25 de operatori.
În 2023, România a obținut o finanțare europeană de 166 de milioane de euro pentru infrastructura de apă din județele Călărași, Giurgiu, Ialomița și Ilfov.
Aceste valori descriu mecanisme și volume de finanțare diferite. Nu trebuie însumate automat, deoarece unele investiții pot beneficia de surse financiare complementare.
Banii mobilizați nu reprezintă, în toate cazurile, cheltuieli executate sau instalații recepționate și funcționale.
Performanța investițiilor trebuie verificată prin extinderea accesului, conformarea instalațiilor și reducerea încărcării poluante.
Un alt indicator european arată că 23% din apa tratată pentru distribuție se pierde înainte de a ajunge la consumatori. Acesta privește sistemul de apă furnizată populației, nu epurarea apelor uzate.
Cele două deficiențe consumă resurse financiare și energetice, dar necesită intervenții tehnice diferite.
Pentru România, problema centrală nu mai este doar identificarea surselor de finanțare. Este transformarea investițiilor în servicii funcționale, cu rezultate măsurabile.
O stație de epurare poate fi inaugurată în prezența autorităților. Râul din aval nu răspunde însă la inaugurări. Calitatea apei depinde de ceea ce instalația reușește să îndepărteze în fiecare zi de funcționare.
