Bucureștiul modern, cu parcuri, blocuri și lacuri, ascunde sub straturile sale un trecut cel puțin sumbru. Zonele cele mai circulate astăzi au fost, odinioară, locuri de odihnă forțată pentru victimele ciumelor și epidemiilor.
Printre acestea, Balta Albă, cartier ridicat peste o groapă comună din timpul ciumei lui Caragea (1813–1814), este poate cel mai cunoscut exemplu.
Numele său provine de la varul alb care ieșea la suprafață și forma bălți sinistre, amintind de drama de odinioară.
Bucureștiul modern ascunde povești cel puțin tulburătoare
Obor și Groapa lui Oancea au fost, de asemenea, folosite pentru înmormântări în masă în timpul epidemiilor.
Legenda spune că pământul refuza să țină culturi sau case pentru mult timp, ca și cum memoria morților încă ar bântui solul.
În apropiere, Foișorul de Foc a servit înainte ca turn de pompieri ca loc de înmormântare pentru săraci și victime ale molimelor, Deși astăzi este un real simbol al unei capitale moderne, dedesubt se află rămășițe din alt secol.
Spitale și locuri sacre cu un trecut întunecat
Colțea și Pantelimon, spitale mari ale vechiului București, își păstrează amintirea sumbră a vremurilor în care curțile lor erau folosite pentru a arunca cadavre atunci când ciuma depășea capacitatea orașului.
Dealul Mitropoliei, unde astăzi se află Patriarhia, ascunde catacombe și gropi cu victime ale epidemiilor. Chiar și Cimitirul Bellu, cel mai mare și mai vechi cimitir din București, adăpostește oseminte din epoci diferite, amestecuri ale trecutului pentru a elibera terenuri.
Privind orașul ca pe un ”organism”, suprafața sa modernă pare viu și ordonată, dar dedesubt se află un osuar uriaș – rezultat al ciumelor, incendiilor și uitării. Straturile de viață și moarte se întrepătrund, amintind că fiecare bloc sau parc modern are în adâncuri povești pe care timpul nu le poate șterge.
