Microplasticele nu ajung într-un ecosistem doar prin canalizări, râuri sau deșeuri abandonate. Pot veni și din cer. Cât de mult poate conta o singură furtună? Într-un punct de monitorizare din Carolina de Nord, uraganul Helene a adus 18,8% din întreaga cantitate anuală de microplastice depusă din atmosferă. La trei situri studiate, depunerea din timpul furtunii a fost de trei până la 22 de ori mai mare decât nivelurile anterioare episodului.
Rezultatul arată că evenimentele meteorologice extreme nu transportă numai apă și sedimente. Ele pot muta cantități importante de particule de plastic prin atmosferă și le pot depune inclusiv în zone rurale și montane aflate departe de marile surse urbane.
Cât plastic microscopic a adus uraganul Helene?
Virginia Tech a urmărit depunerea microplasticelor înainte, în timpul și după uraganul Helene în trei puncte din vestul statului Carolina de Nord.
La Iron Duff, furtuna a produs o depunere de 1.280 de particule pe metru pătrat. La Coweeta Hydrologic Laboratory, valoarea a ajuns la 2.179 de particule pe metru pătrat. La Highlands Biological Station, cercetătorii au măsurat 10.243 de particule pe metru pătrat.
Raportate la întregul an, aceste cantități au reprezentat 4,2% din depunerea anuală la Iron Duff, 4,6% la Coweeta și 18,8% la Highlands.
Saltul din perioada furtunii a fost între trei și 22 de ori peste nivelurile măsurate înainte de Helene. Polimerii identificați au inclus poliamidă, polistiren, PET, polipropilenă și polietilenă.
De unde vin microplasticele dacă zona nu este urbană?
Aici se află partea care schimbă imaginea clasică a poluării cu plastic. Un râu din apropierea unui oraș poate avea o sursă locală ușor de intuit. Microplasticul atmosferic poate călători însă mult mai departe.
Vântul ridică și transportă fibre și fragmente provenite din textile, trafic, materiale plastice degradate, infrastructură sau alte surse. Precipitațiile pot apoi curăța atmosfera și depune particulele pe sol, în păduri și în bazine hidrografice.
Cercetătorii au analizat și traiectoriile maselor de aer. Acestea au fost diferite în timpul uraganului față de perioadele anterioare și ulterioare, ceea ce susține ideea că furtuna a adus material din zone mai extinse.
Modelarea a estimat pentru suprafața afectată din Statele Unite o depunere anormală totală de 3,85 × 10^15 particule de microplastic. Este o estimare la scară regională, nu o numărătoare directă a fiecărei particule.
De ce schimbă furtunile felul în care privim poluarea cu plastic?
Monitorizarea clasică separă adesea sursele: plasticul din apă, plasticul din sedimente, particulele din atmosferă și efectele unei furtuni sunt tratate în capitole diferite.
Helene arată că aceste compartimente se pot conecta brutal într-un singur episod. O furtună poate lua particule aflate în atmosferă și le poate transfera rapid către sol și apă.
StireaVerde a prezentat în septembrie cum poluarea cu plastic poate modifica reacția ecosistemelor marine la furtuni. Noua cercetare privește problema din sens invers: evenimentul extrem nu întâlnește doar plasticul deja prezent, ci poate aduce o încărcătură nouă.
Această diferență contează pentru bazinele montane și zonele considerate relativ izolate. Absența unui oraș mare sau a unei fabrici de plastic în apropiere nu garantează absența contaminării atmosferice.
Se poate întâmpla același lucru și în România?
Studiul nu a măsurat România și nu permite transferarea procentului de 18,8% către Carpați, Delta Dunării sau alte regiuni. Dar mecanismul transportului atmosferic nu este specific Carolinei de Nord.
România are episoade de precipitații intense, bazine montane și cursuri de apă care primesc rapid materialul depus pe suprafața terenului. Dacă microplasticele sunt prezente în atmosferă, ploaia poate deveni una dintre căile prin care ele ajung în ecosistem.
Problema devine mai relevantă într-un climat în care evenimentele extreme pot aduce cantități foarte mari de precipitații într-un interval scurt. O ploaie torențială nu spală doar aerul. Ea mută ceea ce se află în acel aer într-un alt compartiment al mediului.
Întrebarea era cât poate conta o singură furtună. La Highlands Biological Station, răspunsul măsurat a fost aproape o cincime din depunerea anuală. Timp de câteva ore, cerul nu a adus doar apă. A adus și o parte importantă din plasticul microscopic al întregului an.
