În momentul în care un spital identifică primii pacienți cu un agent patogen nou, o parte a poveștii s-a petrecut deja. Agentul a circulat, s-a multiplicat, a trecut printr-un rezervor biologic sau a găsit o cale de transmitere. Poate următoarea pandemie începe astfel înainte să existe primul pacient cunoscut? Da, iar declarația discutată la ONU pe 25 septembrie 2026 tratează prevenția tocmai prin legătura dintre sănătatea umană, animale și mediu.
Conceptul se numește One Health. Nu spune că toate pandemiile pornesc din același loc. Spune că securitatea sanitară nu poate fi construită numai în spitale dacă riscurile apar și la interfața dintre oameni, animale și ecosisteme.
Ce încearcă lumea să schimbe după COVID-19?
A doua reuniune la nivel înalt a Adunării Generale ONU privind prevenția, pregătirea și răspunsul la pandemii a evaluat progresele făcute după întâlnirea din 2023.
În acest interval, statele au adoptat Acordul OMS privind pandemiile și au modificat Regulamentul Sanitar Internațional. Au fost extinse și infrastructurile pentru supravegherea epidemiilor, schimbul de agenți patogeni și producția locală de vaccinuri, tratamente și teste.
OMS estimează că pandemia COVID-19 a fost asociată cu peste 20 de milioane de decese în exces între 2020 și 2023 și cu pierderi economice globale de peste 10.000 de miliarde de dolari.
Aceste cifre explică schimbarea de perspectivă. Pregătirea nu mai înseamnă doar suficiente paturi și vaccinuri după apariția crizei. Înseamnă detectarea pericolului înainte ca transmiterea să devină dificil de controlat.
De ce intră mediul într-o strategie împotriva pandemiilor?
Pentru că oamenii, animalele și microorganismele nu trăiesc în sisteme izolate. Un agent patogen poate circula între specii și teritorii fără să respecte limitele administrative dintre sănătate publică, agricultură și protecția mediului.
Declarația ONU subliniază explicit abordarea One Health și pornește de la ideea că prevenția începe cu mult înaintea unui focar.
Planul global One Health până în 2029 include tocmai prevenirea zoonozelor, siguranța alimentară, rezistența antimicrobiană și integrarea mediului în politicile sanitare.
Schimbarea habitatelor, utilizarea terenurilor și contactul dintre oameni, animale domestice și fauna sălbatică pot modifica oportunitățile de transmitere. Mediul nu este fundalul epidemiei. Poate fi una dintre scenele în care riscul se construiește.
Ce mai lipsește din noul sistem global?
Un element important este sistemul Pathogen Access and Benefit-Sharing, cunoscut prin abrevierea PABS. Statele încă negociază anexa necesară funcționării lui.
Scopul este ca agenții patogeni cu potențial pandemic să poată fi distribuiți rapid pentru cercetare, iar beneficiile obținute prin dezvoltarea vaccinurilor, medicamentelor și testelor să fie împărțite mai echitabil.
Anexa ar urma să ajungă la Adunarea Mondială a Sănătății din mai 2027. Finalizarea ei este necesară pentru ca statele să poată avansa cu etapele naționale privind Acordul OMS pentru pandemii.
Problema are o componentă tehnică și una politică. Un sistem de avertizare funcționează numai dacă informația circulă suficient de repede și dacă statele au motive să participe la schimbul de date și probe biologice.
Ce ar trebui să urmărească România înainte să apară următorul pacient?
Abordarea One Health cere conectarea informațiilor care astăzi pot sta în instituții diferite. Sănătatea publică, medicina veterinară, monitorizarea faunei și informațiile de mediu trebuie să poată descrie aceeași amenințare.
România are zone umede, coridoare de migrație pentru păsări, ferme, orașe dense și o biodiversitate care intră permanent în contact cu activitatea umană. Asta nu înseamnă că un anumit loc va produce următoarea pandemie. Înseamnă că supravegherea nu se poate opri la pacient.
Întrebarea „unde este primul bolnav?” apare prea târziu dacă obiectivul este prevenția. Întrebarea mai bună este „unde începe să se schimbe riscul?”.
Următoarea pandemie va deveni vizibilă oamenilor într-o clinică sau într-un laborator. Dar prima ei urmă poate apărea cu mult înainte, într-un animal, într-un ecosistem sau într-o relație biologică pe care nimeni nu o urmărea încă.
