Puțini au oportunitatea să cunoască oceanul, să facă scufundări, să observe viața acvatică sau să admire flora marină. Independent de pasiuni sau de studii, și mai puțini pot cunoaște cu adevărat biologia marină.
Că practici sau nu meseria de scafandru, te vei orienta spre partea frumoasă a scufundărilor, pe sportul în sine, pe beneficii și, din păcate, mai puțin pe ceea ce se întâmplă cu adevărat în momentul în care explorezi oceanul.
Erika Woolsey, biolog marin a ales partea mai puțin frumoasă, relatând cum recifele de corali și viața marină sunt afectate de schimbările climatice.
Pentru a trage un semnal de alarmă și a informa cu privire la pericolul la care este supusă viața marină, biologul a găsit o modalitate inedită pentru cei ce nu au posibilitatea de a explora oceanul: cu ajutorul organizației sale nonprofit, Woolsey folosește realitatea virtuală pentru a „aduce oceanul tuturor”.
Omul: singura ființă care își distruge propriul mediu
Un colectiv de oameni de știință, realizatori de film și scafandri din San Francisco ajută oamenii să facă scufundări virtuale captivante pentru a crea un sentiment de „empatie oceanică universală”, crescând preocuparea față de deteriorarea recifelor și inspirând acțiuni menite să ne proteja mările, scrie CNN.
Organizația poartă numele de The Hydrous, iar echipa a recreat această experiență în filmul „Immerse” („Scufundare”), care a adunat deja câteva premii. Printr-o cască VR, spectatorii se alătură lui Woolsey pentru o scufundare virtuală ghidată în recifele de corali din insula Palau din Pacificul de vest, având o vedere subacvatică de 360 de grade.
Oceanul depinde de recifele de corali
Schimbările climatice au dus și duc treptat la distrugerea recifelor de corali. Aproximativ 25% dintre speciile marine depind de acestea, dar, atât poluarea, cât și pescuitul excesiv au înjumătățit recifele din apele de mică adâncime.
Deși are doar 36 de ani, biologul a studiat timp de două decenii viața subacvatică, ajungând la concluzia clară: oceanul deprinde de noi, noi putem face schimbarea și, tot noi, putem încerca să înțelegem că fiecare mutare greșită va fi sancționată.
”Am văzut trecerea de la un recif de corali sănătos, vibrant și colorat, la ceea ce arată ca un peisaj selenar. Când coralii trăiesc, la fel se întâmplă și cu peștii și cu toate celelalte animale care depind de recif și societățile umane care se bazează pe aceste ecosisteme pentru existența lor”, a explicat biologul marin pentru CNN.
Empatia pentru ocean
Pentru înțelegere, pentru conștientizare și pentru schimbarea mult dorită, apelăm iar la tehnologie. Scufundările virtuale, mult mai la îndemână decât un contact real cu oceanul, durează nouă minute.
Participanții pot înota alături de pisici de mare, broaște țestoase marine și rechini, dar scopul nu este doar relaxarea. Scufundarea virtuală îl va ajuta pe scafandrul virtual să observe cu exactitate deteriorarea recifelor și, da, poate provoca reacții puternice. Dar un sentiment puternic este și empatia pentru ocean.
”De îndată ce oamenii își scot căștile și mă privesc în ochi, vor să-mi povestească despre experiența lor oceanică. Acea conexiune umană cu oceanul va rezolva problemele noastre oceanice”, crede biologul marin”, a mărturisit Woolsey.
