De-a lungul secolelor, din motive pur estetice, oamenii s-au înfrumusețat cu pietre prețioase, metale și oricare alte obiecte care captează lumina.
Strălucirea, obținută din particule reflectorizante minuscule, cum ar fi praf de minerale, a fost o modalitate ușoară de a adăuga un strop de sclipire.
Încă din anul 400 d.Hr., civilizațiile mayașe foloseau mica în vopsea pentru a obține un efect sclipitor în lumina soarelui
Tehnologia modernă, în special dezvoltarea plasticului sintetic, a permis producția ieftină și abundentă de sclipici.
Acest produs îndrăgit este utilizat în diverse produse, de la cosmetice la hârtie de împachetat.
Practic, sclipiciul nu este altceva decât un plastic creat special să fie mic și să se lipească ușor de suprafețe, contribuind astfel la poluarea naturii.
Cercetările arată că microplasticele, inclusiv sclipiciul, au consecințe grave asupra mediului
Oamenii de știință lucrează la o variantă biodegradabilă care ar putea ajunge peste tot în lume, care nu poluează sau rămâne în natură pentru totdeauna.
Însă aceste particule de sclipici nu dispar pur și simplu, scrie National Geographic.
Robert Hale, un om de știință de la Virginia Institute of Marine Science, explică că microplasticele sunt mici și foarte mobile, fiind găsite peste tot.
Astfel, de la Antarctica și până în oceanul adânc, microplasticele au devenit omniprezente.
Microplasticele au fost găsite în placenta, fecalele și vasele de sânge ale oamenilor
Sclipiciul afectează ecosistemele și sănătatea umană, mai arată studiul.
Majoritatea sclipiciului este microplastic, alcătuit dintr-un nucleu de plastic, un strat reflectorizant și un strat subțire de plastic.
Aceste particule mici se răspândesc ușor, sunt ingerate și pot pătrunde în celule, interferând cu reacțiile biochimice esențiale.
Microplasticele sunt omniprezente în medii marine și terestre, fiind aproape imposibil de îndepărtat.
Ele afectează creșterea organismelor acvatice și pot cauza daune interne animalelor care le ingerează.
Sclipiciul conține aditivi chimici toxici, care se eliberează în mediu
Oamenii sunt expuși în special prin utilizarea cosmeticelor cu sclipici, inhalând sau absorbând particulele de plastic.
Alte motive de îngrijorare: cercetările arată că microplasticele sunt asociate cu probleme de sănătate, inclusiv deteriorarea ADN-ului și disfuncții organice.
Pentru a rezolva problema sclipiciului, unele autorități au încercat să interzică microplasticele din produse
Deși legislația este încă în dezvoltare, alternative biodegradabile, precum sclipiciul din celuloză sau manioc, sunt deja disponibile pe piață.
Cu toate acestea, chiar și aceste soluții necesită cercetări suplimentare pentru a se asigura că nu creează alte probleme ecologice.
7 motive pentru care sclipiciul ar trebui evitat
Poluarea cu microplastice: Sclipiciul este o formă de microplastic, particule de plastic care măsoară mai puțin de cinci milimetri. Aceste particule se descompun în fragmente și mai mici care se răspândesc ușor în mediu și sunt dificil de eliminat.
Răspândirea în medii diverse: Microplasticele, inclusiv sclipiciul, au fost găsite în locuri îndepărtate precum Antarctica și în adâncurile oceanelor. Ele pot ajunge în sol, apă și aer, contaminând ecosistemele.
Efecte asupra organismelor acvatice: Microplasticele pot afecta negativ viața acvatică. Concentrațiile mari de sclipici microplastic pot împiedica creșterea fitoplanctonului și zooplanctonului,. Acestea două sunt esențiale pentru lanțul trofic și pentru producția de oxigen și consumul de dioxid de carbon.
Toxicitatea chimică: Sclipiciul conține adesea aditivi chimici toxici pentru a adăuga culoare și strălucire. Aceste substanțe chimice se eliberează în mediu și pot fi absorbite de organismele acvatice și terestre, provocând daune.
Efecte asupra sănătății umane: Microplasticele din sclipici pot fi inhalate sau absorbite prin piele. Cercetările arată că oamenii pot ingera anual între 74.000 și 121.000 de particule de microplastic, care au fost asociate cu probleme de sănătate. Printre acestea se numără deteriorarea ADN-ului, disfuncții ale organelor și probleme cardiovasculare.
Contaminarea lanțului alimentar: Microplasticele sunt ingerate de mici organisme acvatice, care sunt apoi consumate de pești și alte animale mai mari. Acest lucru poate duce la acumularea microplasticelor în lanțul alimentar. Astfel, afcetează și sănătatea animalelor și a oamenilor care consumă aceste animale.
Impactul asupra ecosistemelor: Prezența microplasticelor în mediul înconjurător poate afecta echilibrul ecologic.
