Suprafața forestieră: ce spun datele oficiale
Conform Inventarului Forestier Național (IFN) și datelor raportate către European Environment Agency (EEA), România are o suprafață forestieră de aproximativ 6,5–6,6 milioane hectare, reprezentând aproape 29% din teritoriul național.
Datele Copernicus Land Monitoring Service confirmă o relativă stabilitate a suprafeței totale forestiere la nivel macro în ultimul deceniu, cu variații regionale.
Aici este prima distincție esențială: stabilitatea suprafeței totale nu exclude existența pierderilor locale sau a exploatărilor intense.
„Tree cover loss” nu înseamnă automat defrișare permanentă
Platforme precum Global Forest Watch, care utilizează date satelitare, indică anual „tree cover loss” – pierdere de acoperire forestieră detectată prin imagini satelitare.
Această metrică include:
- tăieri legale pentru exploatare,
- doborâturi de vânt,
- incendii,
- lucrări de igienizare,
- conversii permanente (ex. schimbare destinație teren).
Doar ultima categorie reprezintă defrișare în sens juridic strict.
Confuzia între „pierdere temporară de acoperire” și „defrișare permanentă” alimentează adesea dezbaterea publică.
Datele satelitare europene și dinamica ultimilor ani
Rapoartele Copernicus și EEA arată că România înregistrează episoade de pierdere anuală comparabile cu alte state forestiere din UE, însă rata conversiei permanente a terenurilor forestiere este mai redusă decât în anumite regiuni din sudul Europei afectate de incendii recurente.
În paralel, există regenerare naturală și replantare, elemente reflectate în dinamica pe termen lung.
Această alternanță între exploatare și regenerare este caracteristică silviculturii gestionate, dar nu elimină problemele legate de tăieri ilegale sau control administrativ insuficient.
Absorbția de carbon și presiunea climatică
Pădurile României reprezintă un rezervor important de carbon. Conform metodologiilor europene LULUCF (Land Use, Land Use Change and Forestry), sectorul forestier contribuie la absorbția netă de CO₂.
Reducerea suprafețelor sau degradarea calității pădurii afectează această capacitate de absorbție.
Aici intervine diferența între volum de masă lemnoasă și simpla existență a suprafeței forestiere: o pădure tânără sau degradată nu absoarbe carbon la același nivel ca una matură.
Ce nu pot spune sateliții
Imaginile satelitare detectează modificări de acoperire. Nu pot determina:
- legalitatea unei exploatări,
- respectarea amenajamentului silvic,
- calitatea regenerării.
Pentru aceste aspecte sunt necesare controale administrative, date IFN și audituri independente.
O lectură responsabilă a datelor
Datele europene arată că România rămâne una dintre țările cu suprafață forestieră semnificativă în UE. În același timp, există pierderi anuale detectabile și presiuni regionale reale.
Reducerea dezbaterii la formule absolute – „dispar pădurile” sau „totul este stabil” – ignoră complexitatea fenomenului.
În analiza pădurilor, diferența dintre percepție și indicator statistic este esențială. Iar indicatorii trebuie interpretați în context metodologic, nu izolat.
