De aproape un an de la liberalizarea pieței de energie electrică din România — intrată în vigoare pe 1 iulie 2025 — milioane de consumatori casnici plătesc facturi diferite pentru același consum, în funcție de furnizorul ales. Diferența nu e neglijabilă. Între cel mai ieftin furnizor activ pe piață și ofertele standard ale marilor jucători, un gospodar cu un consum mediu de 250 kWh pe lună poate ajunge să plătească peste 700 de lei în plus pe an. Fără să fi făcut nimic greșit. Pur și simplu pentru că nu a comparat ofertele.
Ce înseamnă liberalizarea în practică
Înainte de 1 iulie 2025, prețul energiei electrice pentru consumatorii casnici era plafonat prin ordonanțe de urgență succesive, ca răspuns la criza energetică europeană declanșată în 2021-2022. De la liberalizare, statul nu mai stabilește prețul final — furnizorul îl negociază liber pe piața angro și aplică propria marjă comercială.
Rezultatul: prețul final cu TVA variază în prezent între 1,03 și 1,48 lei/kWh, în funcție de furnizor și de zona de distribuție. Hidroelectrica se menține la capătul ieftin al intervalului, cu avantajul costurilor de producție hidro aproape de zero. PPC, Electrica și alți furnizori majori se situează la capătul opus, cu oferte standard care pot depăși 1,40 lei/kWh.
Factura are opt componente. Doar una e negociabilă
Ceea ce mulți consumatori nu știu este că prețul afișat în reclame nu este prețul real din factură. Factura finală include opt componente distincte, dintre care doar energia activă — adică prețul pe care îl stabilește furnizorul — este liberalizată și negociabilă. Restul: tariful de transport, tariful de distribuție, contribuția pentru cogenerare, acciza și TVA sunt reglementate de ANRE și identice indiferent de furnizor.
ANRE a modificat tarifele de rețea de la 1 ianuarie 2026, ceea ce a ajustat facturile pentru toți consumatorii — cu mici creșteri în majoritatea zonelor, cu o scădere de circa 3 bani/kWh pentru cei racordați la rețeaua Distribuție Oltenia.
Schimbarea furnizorului e gratuită și durează trei săptămâni
Procedura de schimbare a furnizorului se numește POSF, se derulează integral online sau prin furnizorul nou, nu presupune întreruperea curentului și nicio intervenție pe instalație, și se finalizează în aproximativ 21 de zile calendaristice. Costul: zero.
Cu toate acestea, conform datelor disponibile, proporția consumatorilor casnici care au schimbat activ furnizorul rămâne redusă. Inerția de consum funcționează în favoarea furnizorilor mari, nu a clienților.
Consumatorii vulnerabili, un capitol separat
OUG 35/2025 a instituit, pentru perioada 1 iulie 2025 – 31 martie 2026, un tichet electronic de energie în valoare de 50 lei pe lună pentru consumatorii în situație de sărăcie energetică. Tichete sunt distribuite prin Poșta Română și scăzute automat din factură de către furnizor. Eligibilitatea vizează familii monoparentale sau cu cel puțin trei copii cu venituri sub 2.460 lei pe membru, persoane cu dizabilități și alte categorii vulnerabile.
De la 1 aprilie 2026, schema de sprijin pentru gazele naturale prevăzută de OUG 6/2025 a expirat, iar consumatorii de gaze au trecut sub incidența OUG 12/2026, valabilă până la 31 martie 2027 — un nou mecanism de preț administrat care limitează volatilitatea, fără a reveni la plafonarea completă de dinainte.
Ce urmează
Piața energiei electrice din România rămâne liberalizată, dar monitorizată. Consiliul Concurenței și asociațiile din sector subliniază că o piață cu adevărat competitivă se construiește în timp, pe măsură ce consumatorii devin mai activi și intră noi jucători. Deocamdată, cei 700 de lei diferență pe an rămân bani lăsați pe masă de cei care nu compară.
