Intri în apă după câteva ore de stat la soare. Crema este încă pe piele, exact unde trebuie să fie pentru a reduce expunerea la radiațiile ultraviolete. O parte din substanțele care o fac eficientă nu rămâne însă acolo. Într-un lac intens folosit pentru înot, filtrele UV din crema solară pot ajunge în apă, sedimente și organismele care trăiesc în ecosistem.
Lacul Balaton, una dintre cele mai populare destinații de vară din Europa Centrală, a oferit o imagine neobișnuit de detaliată a fenomenului. Cinci filtre UV organice folosite în produse de protecție solară au fost urmărite simultan în mai multe componente ale lacului, iar concentrațiile cele mai mari au apărut în perioada de vârf a sezonului turistic.
Filtrele UV din crema solară nu rămân doar în apă
Analizele au vizat avobenzona, octocrilenul, octinoxatul, iscotrizinolul și ethylhexyl triazone. Măsurătorile efectuate în Lacul Balaton le-au identificat nu doar în apa de suprafață, ci și în sedimente, biofilm și organisme acvatice.
Unele concentrații din apă au crescut puternic în timpul sezonului de îmbăiere. Pentru octocrilen, valorile maxime raportate într-unul dintre punctele de monitorizare au ajuns la aproape 149.000 de nanograme pe litru.
Prezența unei substanțe nu înseamnă automat că ecosistemul este afectat. De aceea, concentrațiile au fost comparate cu niveluri la care pot apărea efecte asupra organismelor acvatice.
Pentru patru dintre compușii analizați, calculul riscului ecologic a indicat situații de risc ridicat în perioadele și punctele cu cele mai mari concentrații. Rezultatul nu descrie întreg lacul în permanență, ci arată că presiunea poate deveni importantă atunci când foarte mulți oameni folosesc simultan aceeași zonă de recreere.
Protecția solară rezolvă o problemă pe pielea omului, dar moleculele spălate de apă nu dispar. Ele își continuă drumul în ecosistem.
Câți oameni intră în apă contează aproape la fel de mult ca produsul folosit
Balaton este un lac puțin adânc și foarte intens utilizat pentru recreere. Tocmai această combinație îl face relevant pentru cercetarea contaminării provenite direct de la înotători.
Modelarea realizată pentru un sezon de îmbăiere de 60 de zile arată că volumul filtrelor UV care poate intra în lac variază foarte mult în funcție de numărul vizitatorilor, suprafața de piele acoperită și cantitatea de produs utilizată.
În scenariile analizate, încărcarea totală estimată s-a întins de la câteva tone la valori mult mai mari în situațiile cu utilizare intensă. Scenariul mediu a indicat zeci de tone într-un singur sezon.
Nu toată cantitatea aplicată ajunge în apă și nu toate filtrele se comportă identic. Unele rămân mai ușor asociate cu particulele și sedimentele, altele pot fi detectate în organisme sau în biofilm.
Acesta este motivul pentru care problema nu poate fi redusă la întrebarea „ce cremă este bună sau rea?”. Contează formula, cantitatea, comportamentul chimic al substanțelor și intensitatea utilizării lacului.
Mesajul nu este „renunțați la crema solară”
Protecția împotriva radiațiilor UV rămâne importantă. Arsurile solare și expunerea cumulativă la ultraviolete sunt riscuri reale pentru sănătate, iar un material despre poluarea apei nu trebuie transformat într-un argument împotriva fotoprotecției.
Conflictul real este mai interesant: cum protejăm pielea fără să transferăm inutil substanțe persistente în ecosistemele acvatice?
O parte din răspuns poate veni din dezvoltarea unor filtre cu profil ecotoxicologic mai bun. Alta ține de monitorizarea lacurilor turistice și de reglementarea substanțelor care arată probleme repetate.
Comportamentul utilizatorilor contează și el. Aplicarea produsului cu suficient timp înainte de intrarea în apă, folosirea hainelor și zonelor de umbră ca măsuri suplimentare de protecție și respectarea instrucțiunilor produsului pot reduce presiunea fără abandonarea protecției solare.
Soluția nu este un duel simplist între om și natură. Un produs poate fi foarte util pentru sănătatea umană și, în același timp, să necesite formule mai bune pentru mediul în care ajunge după utilizare.
Balatonul este suficient de aproape încât problema să intereseze și România
România are litoral, lacuri naturale, lacuri de acumulare și zone de agrement în care mii de oameni intră în apă în aceeași perioadă. Mecanismul observat în Ungaria poate exista oriunde produsele aplicate pe piele sunt spălate direct într-un ecosistem acvatic.
Asta nu înseamnă că nivelurile măsurate la Balaton pot fi transferate automat la Snagov, Techirghiol sau pe litoral. Adâncimea, circulația apei, numărul de turiști, compoziția produselor și degradarea chimică diferă de la un loc la altul.
Mesajul util este altul: lacurile de agrement nu sunt piscine uriașe în care tot ceea ce intră se diluează până devine irelevant. Sunt ecosisteme vii, iar unele substanțe introduse zilnic de mii de oameni pot deveni măsurabile.
Crema solară trebuie să rămână pe lista lucrurilor care ne protejează. Cercetarea de la Balaton arată însă că următoarea generație de produse va trebui să răspundă la două întrebări simultan: cât de bine protejează pielea și ce lasă în urmă după prima baie.
