Pragul de la care o gospodărie e considerată vulnerabilă energetic e simplu: mai mult de zece la sută din buget se duce pe energie. În România, 32% dintre gospodării au trecut deja de acest prag.
Cifra apare într-o analiză a Asociației Energia Inteligentă, semnată de președintele organizației, Dumitru Chisăliță, pe baza registrelor proprii și ale Observatorului Român al Sărăciei Energetice. Un român din trei intră, prin acest criteriu, în categoria gospodăriilor afectate, iar autorul avertizează că pragul sistemic a fost depășit.
Cum arată sărăcia energetică în cifre
Analiza nu tratează fenomenul ca pe un singur bloc. Îl desparte în forme distincte, cu cauze diferite.
32% dintre gospodării cheltuie peste zece la sută din buget pe energie. 26% locuiesc în case ineficiente, cu consum mare și dificultăți la plată. 11% consumă sub minimul necesar, adică își raționalizează căldura sau lumina. 7% ajung sub pragul sărăciei materiale după ce plătesc factura.
La capătul extrem stau două categorii mici, dar absolute. 0,07% dintre gospodării nu au deloc electricitate, iar 0,10% nu au combustibil adecvat pentru încălzire.
Diferența dintre a plăti scump și a nu consuma deloc e esențială. Prima se vede în facturi. A doua nu se vede nicăieri, pentru că o casă rece nu generează nicio statistică.
Pragul de zece la sută nu e o invenție locală. E folosit internațional ca indicator al poverii energetice, tocmai pentru că marchează momentul în care factura începe să concureze cu mâncarea și cu medicamentele.
Peste el, gospodăria intră într-un regim de compromis permanent. Sub el, energia rămâne o cheltuială ca oricare alta.
Harta vulnerabilității nu e uniformă
Regiunile nu suferă la fel și nici din aceleași motive. În Vest, 40% dintre gospodării depășesc pragul de zece la sută. În Sud-Est, 36%. În Centru, 35%.
Nord-Estul și Sud-Vestul Oltenia au altă problemă. Acolo dominant e subconsumul: 30%, respectiv 29% dintre gospodării consumă sub necesarul minim. Nu plătesc mult pentru că nu își permit să consume.
Sud-Muntenia cumulează cel mai grav. 14% dintre gospodăriile de acolo ajung în sărăcie din cauza cheltuielilor cu energia.
Distincția are consecințe directe asupra politicii publice. O subvenție la factură ajută gospodăria care plătește prea mult. Nu ajută deloc gospodăria care nu aprinde caloriferul.
De ce nu e doar o problemă de preț
Analiza insistă pe un punct care se pierde în dezbaterea publică. Sărăcia energetică nu vine din tariful la gaze sau la curent, ci din combinația dintre venituri insuficiente, clădiri proaste, infrastructură incompletă și decalajul dintre urban și rural.
O casă neizolată consumă de câteva ori mai mult decât una izolată pentru aceeași temperatură interioară. Diferența se plătește lunar, toată viața clădirii. Un plafon de preț rezolvă simptomul pentru o iarnă. Un perete izolat îl rezolvă pentru treizeci de ani.
Aici intră și istoria programelor de eficiență energetică din România, cu întârzieri repetate. Am documentat unul dintre ele în materialul despre amânarea programului Casa Eficientă Energetic din lipsă de personal.
Mai există un factor pe care analiza îl semnalează: infrastructura incompletă. O gospodărie fără racord la gaz arde lemn sau cărbune, iar costul pe unitatea de căldură e frecvent mai mare, la o eficiență mult mai mică.
Rural și urban trăiesc două fenomene diferite sub același nume. La bloc, problema e izolația și pierderile din rețeaua de termoficare. La casă, problema e lemnul umed ars într-o sobă cu randament de sub treizeci la sută, într-o clădire fără termoizolație.
Ce urmează din 2027
Calendarul european adaugă o presiune suplimentară. Din 2027, schema de comercializare a certificatelor de emisii se extinde la încălzirea clădirilor și la transportul rutier. Prețul carbonului va fi inclus în factura de gaz și în cea de la pompă.
Fondul Social pentru Climă a fost creat tocmai pentru a compensa acest efect la gospodăriile vulnerabile. Accesarea lui depinde însă de un plan național depus la timp și de o identificare corectă a celor șase tipuri de vulnerabilitate descrise în analiză.
Aici se închide cercul. Fără o hartă exactă a gospodăriilor afectate, banii de compensare ajung unde e mai ușor de ajuns, nu unde e mai mare nevoia.
Analiza propune soluții diferențiate pe cele șase tipuri de vulnerabilitate identificate. Pentru locuințele ineficiente, renovare profundă. Pentru regiunile cu subconsum, sprijin direct la venit și completarea infrastructurii de distribuție. O măsură unică aplicată tuturor ratează majoritatea cazurilor.
Septembrie e luna în care sistemele de încălzire pornesc și facturile redevin vizibile. Pentru o treime dintre gospodăriile din România, întrebarea nu e cât costă căldura, ci la ce anume renunță în fiecare lună a sezonului rece ca să o poată plăti.
