Noaptea urbană nu mai este întunecată pentru o mare parte din populație. Reclame, parcări, străzi și fațade produc lumină artificială care schimbă mediul nocturn. Un studiu pe 6.325.139 de adulți din Țările de Jos a găsit o asociere între expunerea îndelungată la lumină artificială exterioară și mortalitatea din cauze naturale. Cele mai robuste rezultate au apărut pentru diabetul de tip 2 și obezitate. Pentru diabet, raportul de risc a fost 1,06, iar pentru obezitate 1,07. Cohorta a fost urmărită între 2013 și 2023. Cercetarea este observațională și nu demonstrează că iluminatul exterior provoacă aceste decese. Ea arată însă că poluarea luminoasă merită tratată ca expunere de mediu, nu doar ca problemă pentru astronomi, insecte sau consumul de energie.
Poluarea luminoasă a fost analizată la 6,3 milioane de adulți
Cohorta olandeză privind lumina artificială pe timp de noapte și mortalitatea este una dintre cele mai mari analize de acest tip.
Cercetarea a inclus 6.325.139 de adulți. Adresele rezidențiale au fost legate de estimări satelitare ale luminii exterioare pentru perioada 2013–2023.
Expunerea a fost analizată prin grile de 50 de metri și zone tampon de 300 până la 1.000 de metri.
Autorii au urmărit mortalitatea din cauze naturale și mai multe cauze specifice. Printre ele au fost diabetul, obezitatea și bolile cardiovasculare.
Au fost analizate și decesele prin cancer de sân și cancer de prostată. Modelele au inclus caracteristici individuale și alte expuneri de mediu.
Asocierea cea mai robustă a apărut pentru diabet și obezitate
Expunerea mai mare la lumină artificială noaptea s-a asociat cu mortalitate mai mare din cauze naturale. Au existat asocieri și pentru cauze metabolice.
Pentru diabetul de tip 2, raportul de risc a fost 1,06. Intervalul de încredere raportat a fost 1,02–1,10.
Pentru obezitate, raportul de risc a fost 1,07. Intervalul de încredere a fost 1,00–1,15.
Nu au fost găsite asocieri pentru mortalitatea prin boală coronariană sau boală cerebrovasculară.
Noaptea nu este doar absența zilei. Este o condiție biologică pe care orașul modern o poate modifica din exteriorul ferestrei.
Asocierile pentru cancerul de sân și prostată au devenit pozitive numai după ajustarea pentru alte expuneri. Acest rezultat este mai puțin robust.
De ce lumina nocturnă poate intra în metabolism
Cercetarea nu stabilește un mecanism cauzal. Există însă căi biologice plauzibile care justifică investigarea relației.
Lumina este unul dintre cele mai puternice semnale pentru ritmul circadian. Expunerea nocturnă poate modifica semnalele care organizează somnul, hormonii și metabolismul.
Relația dintre lumina din cameră, melatonină și momentul somnului arată de ce organismul interpretează iluminatul drept informație biologică.
Asta nu înseamnă că un bec stradal produce automat diabet. Persoanele din zone luminoase pot fi expuse simultan la trafic, zgomot și poluare.
Ele pot avea și caracteristici socioeconomice diferite. Modelele statistice pot reduce asemenea diferențe, dar nu le pot elimina complet.
Rezultatele au variat și în funcție de scara spațială. Asocierile s-au diminuat când expunerea a fost calculată pe zone mai mari.
Există și o problemă de măsurare. Satelitul vede lumina exterioară, nu cantitatea exactă care ajunge pe retina unei persoane.
Draperiile, orientarea ferestrei și timpul petrecut acasă pot schimba expunerea individuală. Studiul măsoară mediul nocturn rezidențial, nu doza biologică personală.
Bucureștiul are nevoie de lumină bună, nu de cât mai multă lumină
Pentru România, relevanța este mai ales urbană. Iluminatul public este necesar pentru mobilitate și siguranță.
Întrebarea nu este dacă orașele trebuie lăsate în întuneric. Întrebarea este câtă lumină ajunge unde nu este necesară.
Un corp de iluminat poate direcționa lumina spre carosabil sau o poate trimite spre ferestre și cer. Orientarea și intensitatea schimbă expunerea.
Reclamele și fațadele iluminate adaugă surse care nu au aceeași funcție ca iluminatul pietonal. În cartiere dense, mai multe surse se suprapun.
Studiul olandez a găsit asocieri mai puternice în anumite grupuri. Printre ele au fost femeile și persoanele cu venituri mici sau medii.
Au existat diferențe și pentru persoanele care nu locuiau în cuplu. Ele nu explică mecanismul, dar indică vulnerabilități sociale diferite.
Iluminatul poate fi proiectat astfel încât să reducă dispersia inutilă fără să sacrifice funcția publică. Ecranarea și controlul intensității sunt două instrumente simple.
Diferența dintre lumină orientată și lumină împrăștiată devine relevantă și pentru sănătate. Ea era discutată până acum mai ales prin energie și biodiversitate.
Pentru orașe, întrebarea bună nu este „cât mai multă lumină?”. Este „câtă lumină, unde, când și în ce direcție?”.
Poluarea luminoasă este ușor de ignorat tocmai pentru că pare inofensivă. Nu miroase și nu colorează apa. Dar un oraș care nu mai știe să facă noapte schimbă mediul exact când corpul se așteaptă la întuneric.
