Neptun Deep este prezentat aproape întotdeauna prin ceea ce va scoate din Marea Neagră: aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Raportul de impact asupra mediului arată însă și fluxul care merge în sens opus. Forarea celor zece sonde presupune utilizarea unor volume mari de fluide și produce mii de metri cubi de rocă mărunțită.
Pentru întreaga campanie, raportul estimează 72.678 m³ de fluid de foraj pe bază de apă și 8.784 m³ de detritus asociat. Împreună, 81.462 m³ sunt prevăzuți pentru evacuare la nivelul fundului mării în etapele corespunzătoare. Alte segmente folosesc fluide neapoase, iar detritusul contaminat cu acestea este transportat la țărm. Proiectul trebuie privit, prin urmare, nu doar prin gazul produs, ci și prin materialele mobilizate în timpul forajului.
Zece sonde înseamnă și zeci de mii de metri cubi de materiale de foraj
România are deja o lungă istorie a extracției de hidrocarburi, inclusiv în larg. efectele geologice ale extracției de petrol și gaze în România arată cât de greu pot fi urmărite procesele care se petrec sub suprafață. Neptun Deep ridică aceeași nevoie de monitorizare, dar într-un proiect offshore mult mai mare.
Infrastructura include zece sonde de producție: patru la Pelican Sud și șase la Domino. În iulie 2026, șase erau deja finalizate. OMV Petrom estimează prima producție pentru 2027, iar investițiile de dezvoltare ajung până la 4 miliarde de euro.
Raportul de impact asupra mediului pentru Neptun Deep detaliază și materialele folosite în foraj. Pentru cele zece sonde sunt estimate 72.678 m³ de fluid pe bază de apă, prescurtat WBM. Detritusul asociat acestui tip de fluid este estimat la 8.784 m³.
Raportul mai estimează utilizarea a 22.274 m³ de fluid neapos, NAF. Detritusul rezultat din segmentele forate cu acest tip de fluid nu este prevăzut pentru evacuare pe fundul mării. Aproximativ 3.989 m³ de astfel de material sunt estimați pentru transport la țărm.
Ce ajunge efectiv pe fundul Mării Negre
Fluidul pe bază de apă evacuat la ieșirea sondei este descris ca având aproximativ 90% apă de mare. Restul este format din solide, inclusiv bentonită, barită și rocă sfărâmată în timpul forajului. Raportul apreciază că efectele de rutină rămân concentrate în jurul punctului de evacuare.
La Pelican Sud, situația este mai sensibilă deoarece apa are numai 120–130 de metri adâncime. Materialul se poate depune pe substrat și îi poate modifica local caracteristicile. Raportul menționează explicit posibilitatea unor efecte asupra organismelor bentale.
Domino se află mult mai adânc, între aproximativ 700 și 1.100 de metri. Diferența schimbă dispersia materialului și felul în care acesta ajunge pe fundul mării. Tocmai de aceea, cele două zone nu trebuie tratate drept medii identice.
Cifrele nu demonstrează singure existența unei poluări grave. Ele arată însă dimensiunea fizică a operațiunii și nevoia unei monitorizări care să continue după plecarea instalației de foraj.
Monitorizarea trebuie să arate dacă efectele rămân locale
Planul de monitorizare prevede probe de apă marină în jurul centrelor de foraj. Sunt urmărite temperatura, salinitatea, pH-ul, oxigenul dizolvat, materiile în suspensie, hidrocarburile și mai multe metale grele. Pentru unele puncte, probele sunt prevăzute înaintea lucrărilor, trimestrial în timpul acestora și după finalizare.
Sedimentele sunt verificate pentru hidrocarburi și metale precum bariu, cadmiu, crom, cupru, mercur, nichel, plumb și zinc. Această monitorizare este esențială deoarece fundul mării nu poate fi evaluat vizual de public. Calitatea informației depinde de frecvența probelor, de publicarea rezultatelor și de comparația cu starea inițială.
Discuția despre presiunile asupra biodiversității din Marea Neagră și proiectul Neptun Deep a fost dominată până acum de zgomot, cetacee și riscul de poluare. Fluxurile solide și lichide ale forajului adaugă o componentă mai puțin vizibilă. Ele pot fi măsurate mult mai precis decât o dezbatere generală despre „impact”.
Gazul se numără în miliarde de metri cubi. Restul trebuie numărat la fel de riguros
Neptun Deep poate schimba poziția României pe piața regională a gazelor. La platou, operatorii estimează o producție anuală de aproximativ 8 miliarde de metri cubi. Această miză energetică nu elimină obligația de a urmări efectele fizice ale forajului.
Raportul de mediu oferă deja o bază cuantificabilă: volume de fluid, detritus, locații de evacuare și parametri de monitorizare. Următoarea întrebare este dacă publicul va putea vedea, în aceeași formă, rezultatele măsurătorilor efective din timpul lucrărilor.
La 160 de kilometri de țărm, ceea ce se întâmplă pe fundul mării nu poate fi verificat de la mal. Transparența trebuie să înlocuiască vizibilitatea. Un proiect strategic are nevoie nu doar de producție măsurată la intrarea în conductă, ci și de o evidență clară a materialelor lăsate în urmă.
Neptun Deep va fi judecat peste ani după gazul pe care l-a produs. Pentru Marea Neagră va conta însă și cât de bine a fost măsurat ceea ce nu a intrat niciodată în conductă.
