Electricitatea regenerabilă în UE a reprezentat 54,1% din producția netă de electricitate în trimestrul al doilea din 2026. Cifra nu înseamnă că 54,1% din energia consumată în Uniunea Europeană provine din surse regenerabile. Indicatorul se referă exclusiv la electricitatea produsă și numai la perioada aprilie–iunie 2026.
Diferența este esențială pentru înțelegerea tranziției energetice. Petrolul folosit în transport, gazul ars pentru încălzire și combustibilii consumați în numeroase procese industriale fac parte din sistemul energetic, dar nu apar automat în statistica privind producția de electricitate.
Ce măsoară cifra de 54,1% pentru electricitatea regenerabilă în UE
Eurostat arată că sursele regenerabile au furnizat 54,1% din electricitatea generată în UE în trimestrul al doilea din 2026. În aceeași perioadă din 2025, ponderea fusese de 54,3%.
Așadar, regenerabilele au rămas peste jumătate din producția electrică, dar ponderea a scăzut cu 0,2 puncte procentuale de la un an la altul.
Energia solară a devenit cea mai importantă componentă a producției regenerabile din acel trimestru. Ea a reprezentat 41,6% din electricitatea regenerabilă, față de 37% în trimestrul al doilea din 2025.
Eolianul a furnizat 27,7%, hidroenergia 22,6%, iar combustibilii regenerabili 7,7%. Geotermalul și celelalte surse au însumat 0,4%.
Procentul de 54,1% spune ce parte din electricitatea produsă a fost regenerabilă. Nu spune ce parte din întregul consum energetic al economiei a fost regenerabilă.
De ce electricitatea nu este același lucru cu energia totală
Un apartament poate folosi electricitate pentru frigider și iluminat, gaz pentru încălzire și benzină pentru autoturism. Statistic, toate sunt consumuri de energie. Numai primul intră direct în consumul de electricitate.
La scara economiei europene, diferența este mult mai mare. Transportul rutier, aviația, navigația, încălzirea clădirilor și numeroase procese industriale consumă încă volume importante de combustibili.
De aceea, electrificarea este o componentă centrală a decarbonizării. O pompă de căldură poate înlocui gazul cu electricitate. O mașină electrică poate înlocui benzina. Abia atunci ponderea ridicată a regenerabilelor din sistemul electric începe să reducă direct consumul de combustibili din alte sectoare.
Nici măcar toate statisticile despre electricitate nu măsoară același lucru
Eurostat atrage explicit atenția asupra unei a doua confuzii. Ponderea regenerabilelor în producția netă de electricitate nu trebuie confundată cu ponderea regenerabilelor în consumul brut de electricitate, indicatorul folosit pentru monitorizarea Directivei europene privind energia regenerabilă.
Primul indicator se bazează pe electricitatea produsă. Al doilea raportează producția la consum și folosește reguli metodologice suplimentare. De exemplu, producția hidro și eoliană este normalizată pe mai mulți ani pentru a reduce efectul variațiilor meteorologice.
Așadar, chiar și două procente care poartă eticheta „electricitate regenerabilă” pot răspunde unor întrebări statistice diferite.
54,1% regenerabile nu înseamnă că sistemul electric este rezolvat
Există și o problemă de timp. Energia solară produce cel mai mult în timpul zilei și în lunile cu radiație solară ridicată. Vântul variază, iar hidroenergia depinde de disponibilitatea apei.
Un procent trimestrial de 54,1% nu garantează că regenerabilele acoperă 54,1% din cerere în fiecare oră.
În unele momente pot exista surplusuri. În altele, producția scade și sistemul are nevoie de alte centrale, importuri, baterii, hidrocentrale cu acumulare sau consum flexibil.
Aceasta este și explicația pentru care mai multă energie regenerabilă nu reduce automat factura dacă rețeaua și stocarea nu țin pasul.
Diferențele dintre state arată cât de departe este UE de un sistem uniform
În trimestrul al doilea din 2026, Latvia a produs 97,7% din electricitate din surse regenerabile. Danemarca a ajuns la 94,3%, iar Croația la 92,2%.
La celălalt capăt, Slovacia a avut 19,8%, Cehia 20,9%, iar Malta 24,5%.
Media europeană de 54,1% ascunde astfel sisteme energetice foarte diferite. Geografia, hidroenergia disponibilă, capacitatea solară și eoliană, interconexiunile și investițiile istorice modifică puternic mixul fiecărei țări.
UE a trecut de jumătate în producția electrică regenerabilă într-un trimestru. Următoarea problemă este mai dificilă: transportul, încălzirea și industria trebuie să folosească tot mai mult o electricitate care, la rândul ei, trebuie să rămână disponibilă în fiecare oră.
