Un cuptor industrial, un cazan sau o instalație care încă arde gaz pentru a produce temperaturile necesare fabricării cimentului, oțelului, hârtiei, produselor chimice ori alimentelor ar putea deveni eligibil pentru finanțare europeană dacă trece la o tehnologie cu emisii mai mici. Întrebarea pentru industria românească este directă: poate lua bani din noul miliard de euro pus la dispoziție de Uniunea Europeană pentru decarbonizarea căldurii industriale? Răspunsul este da, dacă proiectul îndeplinește criteriile licitației IF26 Heat Auction.
Comisia Europeană a stabilit la 24 septembrie 2026 condițiile finale pentru o licitație cu buget planificat de 1 miliard de euro, finanțat din veniturile sistemului EU ETS. Firme din întreg Spațiul Economic European pot participa, indiferent de sector sau dimensiunea proiectului. Fereastra de depunere ar urma să se deschidă la începutul lunii decembrie 2026.
De ce atacă UE tocmai căldura industrială?
Când vorbim despre decarbonizarea industriei, imaginea dominantă este cea a coșului de fum. Problema începe însă mai jos, acolo unde fabrica trebuie să încălzească, să topească, să usuce sau să provoace reacții chimice la temperaturi ridicate.
Comisia Europeană descrie căldura de proces industrială drept una dintre marile surse de emisii ale industriei europene. Procesele termice alimentate încă în mare măsură cu combustibili fosili generează trei sferturi din emisiile industriale.
Aici apare miza licitației. În loc să finanțeze generic o fabrică „mai verde”, mecanismul recompensează reducerea directă a emisiilor de CO2. Câștigătorii primesc o primă fixă proporțională cu fiecare tonă de emisii directe evitată, pentru o perioadă de maximum cinci ani.
Banii provin din EU ETS, sistemul în care marile instalații plătesc pentru emisiile de carbon. Practic, o parte din veniturile obținute prin prețul carbonului este întoarsă către tehnologii care pot reduce acel carbon. StireaVerde a explicat anterior cum funcționează EU ETS și cum intră costul carbonului în economia industriei.
Ce tehnologii pot primi finanțare?
Lista este mai largă decât simpla înlocuire a unui cazan pe gaz cu unul electric. IF26 Heat Auction acceptă tehnologii electrificate precum pompe de căldură industriale, stocare termică, cazane electrice și torțe cu plasmă.
Sunt eligibile și soluțiile care produc direct căldură regenerabilă, inclusiv energia solară termică și geotermală. Pentru prima dată, cadrul introduce și tehnologii nucleare, inclusiv reactoare modulare mici, dacă sunt utilizate pentru producerea căldurii industriale eligibile.
O modificare importantă privește temperatura. Noua rundă coboară pragul pentru anumite proiecte de la peste 100°C la peste 80°C. Astfel, spectrul instalațiilor care pot intra în mecanism se lărgește.
Comisia introduce și stimulente pentru flexibilitate. Un proces industrial electrificat nu este util sistemului energetic dacă pornește exact atunci când rețeaua este suprasolicitată. Proiectele capabile să mute consumul în alte intervale sau să folosească stocarea termică pot reduce această presiune.
Ce industrii din România ar putea fi interesate?
România are exact tipurile de industrii pentru care căldura de proces contează: ciment, metalurgie, industria chimică, industria alimentară, hârtie și alte activități manufacturiere cu consum termic ridicat.
Eligibilitatea nu înseamnă însă finanțare automată. Companiile trebuie să propună investiții capabile să demonstreze reduceri directe de CO2 și să concureze pentru sprijin. Mecanismul urmărește tocmai identificarea proiectelor care pot reduce emisiile la un cost cât mai eficient.
Pentru companiile românești există și o fereastră practică imediată. Comisia a programat pentru România, la 5 octombrie 2026, un webinar național dedicat potențialilor solicitanți ai Innovation Fund.
Prima rundă europeană pentru căldură industrială a selectat 65 de proiecte. Ele ar urma să producă 16,3 TWh de căldură decarbonizată în primii cinci ani de funcționare, pe baza unei capacități termice cumulate de 766 MW.
Poate miliardul european să schimbe efectiv fabrica?
Aceasta este întrebarea decisivă. Tehnologiile există, dar conversia unei instalații industriale presupune capital, integrare tehnologică și risc. O fabrică nu își schimbă sistemul termic doar pentru că electricitatea sau energia geotermală sunt mai curate; investiția trebuie să reziste economic ani sau decenii.
Licitația încearcă să acopere tocmai diferența de cost dintre soluțiile curate și alternativele bazate pe combustibili fosili. Dacă mecanismul funcționează, banii nu finanțează doar reducerea unei tone de CO2. Ei pot modifica infrastructura care produce acea tonă în fiecare an.
IF26 este și un test pentru viitoarea Industrial Decarbonisation Bank, pe care Comisia Europeană o construiește cu ambiția de a mobiliza 100 de miliarde de euro pentru decarbonizarea industriei.
Pentru România, întrebarea nu mai este dacă există bani europeni pentru înlocuirea căldurii fosile. Miliardul există, regulile au fost publicate, iar licitația începe în decembrie. Întrebarea rămasă este câte fabrici românești vor veni cu proiecte suficient de bune încât să transforme prețul carbonului în instalații noi.
