Ideea pare logică: temperatura globală trece temporar peste 1,5°C, omenirea reduce ulterior concentrația gazelor cu efect de seră, iar planeta revine sub prag. Dar revine și sistemul climatic la starea anterioară? Nu în totalitate. O cercetare care a comparat 42 de perechi de scenarii climatice arată că depășirea temporară poate lăsa urme persistente în permafrost, oceane, nivelul mării și concentrația de oxigen din ocean chiar după coborârea temperaturii.
Problema nu este doar temperatura maximă atinsă. Contează cât de mult depășim pragul și cât timp rămânem deasupra lui. Autorii folosesc pentru această acumulare indicatorul „grad-ani”, care combină intensitatea și durata depășirii.
De ce nu revine clima pur și simplu înapoi?
Temperatura aerului poate răspunde relativ repede la modificarea forțării climatice. Alte componente ale planetei au însă inerție.
Oceanul stochează cantități enorme de căldură. Calotele și ghețarii răspund lent. Permafrostul conține carbon acumulat în soluri înghețate de perioade foarte lungi. Nivelul mării reacționează atât la topirea gheții continentale, cât și la dilatarea termică a apei.
Universitatea Concordia a comparat 42 de perechi de scenarii climatice. În fiecare pereche, un scenariu depășea temporar traseul de încălzire și revenea ulterior, iar celălalt rămânea pe traiectoria mai joasă.
Diferențele nu dispăreau odată cu egalizarea temperaturii globale. Unele componente ale sistemului păstrau memoria perioadei petrecute la temperaturi mai ridicate.
Ce nu își revine după o depășire?
Permafrostul este unul dintre cele mai clare exemple din simulare. Carbonul pierdut din permafrost a prezentat foarte puțină recuperare după revenirea temperaturilor la nivelul de referință.
Au persistat și modificări ale încălzirii oceanului, ale oxigenului oceanic și ale creșterii nivelului mării. Aceste procese se desfășoară pe intervale mult mai mari decât ciclul politic sau economic în care sunt stabilite țintele climatice.
De aceea, două lumi care au aceeași temperatură într-un anumit an nu sunt obligatoriu aceeași lume climatică. Dacă una a petrecut decenii suplimentare peste prag, ea poate ajunge la aceeași temperatură atmosferică având oceane, gheață și permafrost diferite.
StireaVerde a explicat recent ce înseamnă faptul că șapte dintre cele nouă limite planetare sunt deja depășite. Logica este similară: depășirea unui prag nu reprezintă un întrerupător care produce instantaneu colaps, dar mută sistemul într-o zonă de risc mai mare.
Ce sunt „grad-an” și de ce contează?
Un prag exprimat doar în grade poate ascunde timpul. O depășire cu 0,1°C pentru o perioadă scurtă nu este echivalentă cu o depășire mai mare menținută zeci de ani.
Indicatorul „grad-ani” combină cele două dimensiuni. Simplificat, o depășire mai mare sau mai lungă produce o acumulare mai mare.
În simulările cercetătorilor, acest indicator a explicat bine persistența mai multor modificări climatice. Astfel, discuția despre 1,5°C nu mai este doar despre momentul în care lumea trece linia, ci despre suprafața totală a depășirii în timp.
Aceasta schimbă și sensul strategiilor climatice bazate pe „overshoot”: scenarii în care emisiile și temperatura cresc peste țintă, iar eliminarea ulterioară a CO2 din atmosferă readuce încălzirea la un nivel mai redus.
Înseamnă că revenirea sub 1,5°C nu mai are valoare?
Ar fi greșit. Fiecare reducere a temperaturii și fiecare fracțiune de grad evitată reduc presiunea suplimentară asupra sistemului climatic. Cercetarea arată însă că revenirea temperaturii nu trebuie confundată cu anularea completă a efectelor perioadei de depășire.
Aici se află diferența dintre o țintă climatică și un buton de resetare. Atmosfera poate răspunde într-un ritm, oceanul în altul, iar permafrostul într-un alt interval.
Pentru România, diferența contează în planificarea adaptării. Nivelul mării, seceta, temperaturile extreme și schimbările ecosistemelor nu depind numai de cifra globală afișată într-un anumit an, ci de traseul climatic care a precedat-o.
Întrebarea inițială avea un răspuns aparent simplu: dacă depășim 1,5°C și apoi coborâm, am reparat problema? Cercetarea spune altceva. Termometrul poate reveni. Oceanul, gheața și carbonul pierdut pot continua să țină minte drumul pe care l-am făcut până acolo.
