Iarna, instinctul este să ții ferestrele închise cât mai mult ca să nu pierzi căldura. Problema este că oamenii continuă să respire, să gătească, să facă duș, să usuce rufe și să folosească materiale sau produse care eliberează compuși în aer. Într-o locuință etanșă, toate acestea se acumulează.
Cum aerisești casa iarna fără să răcești inutil pereții? Agenția Germană de Mediu recomandă, ca regulă practică, deschiderea largă a ferestrelor de 2–3 ori pe zi, aproximativ 5 minute. În dormitor după trezire și în baie sau bucătărie după duș ori gătit, intervalul recomandat este de 5–10 minute.
Agenția Germană de Mediu recomandă aerisirea scurtă și intensă în sezonul rece, cu ferestrele complet deschise. Poziția rabat lăsată mult timp produce pierderi mai mari de căldură și nu schimbă aerul la fel de rapid.
Întrebarea utilă este ce se acumulează într-o casă neaerisită. Răspunsul nu se reduce la „aer stătut”: crește dioxidul de carbon produs de oameni, crește umiditatea și se pot acumula poluanți proveniți din gătit, ardere, mobilier, finisaje și alte surse din interior.
Cum aerisești casa iarna fără să pierzi inutil căldura
Iarna, diferența mare de temperatură dintre interior și exterior favorizează un schimb rapid de aer. De aceea, câteva minute cu ferestrele larg deschise pot fi mai eficiente decât o fereastră întredeschisă timp îndelungat.
Umweltbundesamt recomandă, când este posibil, deschiderea simultană a ferestrelor aflate pe laturi diferite ale locuinței. Curentul rezultat accelerează schimbul de aer.
În dormitor, aerisirea timp de 5–10 minute după trezire elimină o parte din umezeala acumulată peste noapte prin respirație și transpirație. În bucătărie și baie, ferestrele trebuie deschise imediat după gătit sau duș.
În timpul aerisirii, încălzirea poate fi redusă sau oprită temporar. Scopul este schimbarea aerului înainte ca pereții, mobilierul și pardoseala să se răcească puternic. Aceste suprafețe stochează mult mai multă energie termică decât aerul din cameră.
CO2 crește într-o cameră închisă chiar dacă aerul pare curat
Fiecare persoană expiră dioxid de carbon. Într-o încăpere ocupată și slab ventilată, concentrația crește progresiv.
CO2 este folosit ca indicator al ventilației. Agenția Germană de Mediu consideră că, în condiții obișnuite, o concentrație sub 1.000 ppm indică un schimb de aer satisfăcător din punct de vedere igienic. Autoritățile britanice consideră că valori care depășesc constant 1.500 ppm într-un spațiu ocupat indică o ventilație slabă.
Aceste valori nu trebuie confundate cu praguri de intoxicație. În locuințele obișnuite, creșterea CO2 arată în primul rând că aerul expirat se acumulează și că aerul proaspăt intră prea lent.
CO2 nu spune nici întreaga poveste a calității aerului. O valoare mică nu dovedește absența formaldehidei, particulelor, dioxidului de azot, radonului sau altor poluanți. Este un indicator al schimbului de aer, nu un analizor universal al locuinței.
Într-o casă neaerisită se acumulează și umezeală, gaze și particule
Respirația, dușurile, gătitul și uscarea rufelor cresc umiditatea interioară. Dacă vaporii întâlnesc geamuri sau pereți reci, pot condensa. Umiditatea persistentă favorizează dezvoltarea mucegaiului.
Materialele de construcție, vopselele, adezivii și mobilierul compozit pot elibera compuși organici volatili și formaldehidă. Materialele din locuință care pot polua aerul interior arată de ce sursa contaminării poate fi deja în cameră atunci când închidem fereastra.
Gătitul generează particule, iar procesele de ardere pot produce dioxid de azot, monoxid de carbon și alți poluanți. Organizația Mondială a Sănătății arată că ventilarea insuficientă permite acumularea contaminanților proveniți din ardere, materiale și radon.
Aerisirea îi diluează, dar nu repară sursa. O sobă, o centrală sau un coș de evacuare defect trebuie verificat. O infiltrație trebuie reparată. Monoxidul de carbon provenit dintr-un aparat defect nu se tratează prin simpla deschidere periodică a ferestrei.
Fereastra pe rabat poate răci peretele înainte să schimbe suficient aerul
O fereastră rabatată poate rămâne deschisă mult timp fără să producă același schimb rapid de aer ca una larg deschisă. În schimb, zona din jurul ei se răcește continuu.
Dacă suprafața devine suficient de rece, vaporii din cameră pot condensa. Din acest motiv, Agenția Germană de Mediu recomandă evitarea aerisirii permanente pe rabat în timpul iernii.
Regula utilă este simplă: 2–3 aerisiri pe zi, aproximativ 5 minute, cu ferestrele larg deschise; 5–10 minute dimineața în dormitor și după gătit sau duș. Dacă umiditatea trece persistent de 60%, aerisirea trebuie intensificată și trebuie căutată cauza.
Există o excepție: când aerul exterior este puternic poluat, fereastra poate introduce particule și gaze din trafic sau alte surse. În asemenea episoade, momentul ales pentru aerisire contează.
Iarna, economia de energie nu înseamnă să sigilezi casa până în primăvară. Aerul se poate schimba în câteva minute. Poluanții acumulați și mucegaiul pot rămâne luni.
