Știința climatică nu s-a blocat. S-a blocat calendarul prin care mii de studii trebuie transformate într-o evaluare acceptată de 195 de state. Diferența poate părea administrativă, dar termenul decide dacă guvernele vor avea sau nu cea mai nouă sinteză științifică atunci când își reevaluează politicile climatice.
Raport IPCC 2028 a devenit centrul unei dispute fără precedent asupra calendarului celui de-al șaptelea ciclu de evaluare. Coordonatorii celor trei grupuri de lucru au propus ca rapoartele principale să fie aprobate până în septembrie 2028. Alte state vor ca două dintre ele să fie împinse în 2029. IPCC confirmă că al șaptelea raport de evaluare este deja în lucru, iar raportul de sinteză final este programat pentru sfârșitul lui 2029.
Miza imediată este summitul climatic ONU din noiembrie 2028. Atunci, guvernele ar trebui să evalueze progresul făcut față de obiectivele Acordului de la Paris. Dacă rapoartele principale întârzie, negocierile ar putea folosi evaluări climatice complete publicate în 2021–2022.
Raport IPCC 2028: unde s-a blocat calendarul
IPCC nu realizează experimente proprii și nu produce prognoze dintr-un singur laborator. Sute de specialiști evaluează mii de lucrări existente, iar textele trec prin mai multe runde de verificare științifică și guvernamentală.
În mod normal, stabilirea calendarului ocupă o parte relativ simplă a acestui proces. De această dată, statele membre discută de aproape trei ani fără să ajungă la consens.
Prima variantă ar permite aprobarea celor trei rapoarte principale până în septembrie 2028. Ele acoperă baza fizică a schimbărilor climatice, impacturile și adaptarea, respectiv reducerea emisiilor.
A doua variantă mută o parte dintre documente spre 2029.
De ce ar cere un stat mai mult timp pentru un raport despre o criză urgentă? Argumentul principal este participarea echitabilă. Cercetătorii din economii cu resurse mai mici au mai puțin timp, finanțare și infrastructură pentru publicarea lucrărilor și participarea la activitatea IPCC.
India, Kenya, China, Rusia și Arabia Saudită se numără printre statele care au susținut extinderea calendarului, conform relatării Reuters.
Mai mult timp poate însemna mai multă incluziune, dar și știință mai veche la negocieri
Conflictul nu poate fi redus corect la două tabere, una „pentru știință” și alta „împotriva climei”.
Țările care cer mai mult timp argumentează că o evaluare globală nu este cu adevărat globală dacă autorii din statele mai sărace nu pot participa în condiții comparabile cu cei din instituțiile bogate.
IPCC a încercat deja să corecteze dezechilibrul. Mai mult de jumătate dintre autorii principali și editorii selectați pentru actualul ciclu provin din economii în dezvoltare sau în tranziție.
Problema este că timpul suplimentar are un cost politic. Negocierile din 2028 vor aborda finanțarea climatică și următoarele etape ale reducerii emisiilor. O evaluare întârziată nu oprește cercetarea, dar elimină consensul formal prin care IPCC transformă literatura globală într-un reper comun pentru guverne.
Peste 1,8 milioane de publicații climatice sunt deja conectate într-o bază globală a cercetării. Problema nu mai este lipsa informației, ci capacitatea instituțiilor de a o evalua la timp.
Ce s-a schimbat după rapoartele climatice din 2021–2022
Diferența de câțiva ani este substanțială într-un domeniu în care temperaturile, tehnologiile și politicile se modifică rapid.
În 2024, temperatura medie globală anuală a depășit pentru prima dată cu mai mult de 1,5°C nivelul preindustrial. Asta nu înseamnă că limita Acordului de la Paris a fost formal depășită, deoarece obiectivul climatic se referă la încălzirea pe termen lung, nu la un singur an.
A apărut însă o întrebare mult mai prezentă decât în evaluarea precedentă: ce se întâmplă dacă temperatura depășește temporar 1,5°C și apoi este redusă?
Actualul ciclu IPCC trebuie să analizeze mai atent inclusiv eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă, finanțarea climatică și pierderile ireversibile suportate de statele vulnerabile.
Acestea nu sunt detalii editoriale. Ele pot influența cât de repede trebuie reduse emisiile și câtă încredere poate fi acordată tehnologiilor de eliminare a carbonului.
De ce contează disputa și pentru România
România nu stabilește singură calendarul IPCC, dar folosește o mare parte din aceeași bază științifică prin politicile Uniunii Europene.
Țintele de emisii, adaptarea agriculturii, infrastructura pentru caniculă, managementul apei și investițiile energetice sunt construite pentru perioade de zeci de ani. O evaluare climatică actualizată modifică ipotezele după care sunt proiectate aceste politici.
Trei date definesc disputa. IPCC are 195 de state membre. Cele trei rapoarte principale ar putea fi aprobate până în septembrie 2028 sau, în scenariul contestat, unele ar putea ajunge în 2029. Summitul ONU relevant este programat pentru noiembrie 2028.
Știința climatică nu dispare dacă raportul întârzie. Studiile continuă să apară. Dar guvernele pierd exact instrumentul care transformă mii de rezultate separate într-o imagine comună.
O lună într-un calendar instituțional pare puțin. Când deciziile luate în acea lună produc emisii și infrastructură pentru următorii 30 de ani, data de publicare încetează să mai fie un detaliu.
