O fotografie pusă pe Instagram părea să arate un nufăr deja cunoscut. Pentru un specialist, locul în care fusese făcută fotografia era însă mai interesant decât planta. Nicio specie cunoscută din acel grup nu trebuia să crească acolo.
Specie nouă de nufăr gigant a fost confirmată în bazinul Orinoco din Columbia și a primit numele Victoria colombiana. Royal Botanic Gardens, Kew, anunță că planta are frunze plutitoare de până la doi metri, iar numărul exemplarelor sălbatice este estimat la numai 30–50.
În expediția care a permis descrierea oficială au fost documentate doar șapte plante în două lacuri. Echipa consideră specia deja Critically Endangered, deși această formulare trebuie separată de existența unei eventuale evaluări formale ulterioare în Lista Roșie IUCN.
Povestea a început în 2021, nu într-un herbariu sau într-un laborator, ci pe telefon.
Specie nouă de nufăr gigant observată mai întâi într-o fotografie
Jeremiah Harris fotografiase planta în regiunea Inírida din Columbia și o identificase drept Victoria amazonica.
Carlos Magdalena, specialist în nuferi la Kew, a observat imaginile și a remarcat imediat problema geografică. Speciile cunoscute de Victoria nu erau documentate în acel sector al bazinului Orinoco.
O fotografie nu poate demonstra apariția unei specii noi. Poate însă indica locul în care merită căutat.
Magdalena a trecut la imagini satelitare. Frunzele genului Victoria sunt atât de mari încât unele exemplare au putut fi distinse în lacurile și apele conectate la râul Inírida.
Imaginile confirmau existența plantelor, dar nu și identitatea lor taxonomică.
Pentru o descriere oficială era necesar material botanic complet, inclusiv flori.
O expediție de cinci zile s-a decis în ultimele ore
Pregătirea deplasării a durat aproape doi ani și a implicat specialiști din Columbia și Kew, alături de membri ai comunităților indigene din regiune.
În primele zile au fost găsite doar două plante. Niciuna nu avea flori.
Fără o floare, echipa nu putea obține specimenul fertil necesar comparației taxonomice.
În ultima noapte, Gustavo Melo, membru al comunității Tucano și cunoscător al zonei, a indicat un alt lac. Echipa avea mai puțin de zece ore până la zborul de întoarcere.
La ora 1:00 au plecat cu barca prin pădurea inundată.
Înainte de răsărit au ajuns la o a doua populație. Acolo se aflau cinci plante suplimentare, inclusiv un exemplar înflorit.
Cele șapte exemplare documentate în cele două lacuri au oferit materialul necesar descrierii.
Victoria colombiana era cunoscută local înainte să fie cunoscută de știință
Expresia „specie nouă” poate induce în eroare.
Victoria colombiana este nouă pentru taxonomie, nu pentru oamenii care trăiesc lângă ea. Membrii comunităților indigene cunoșteau planta și locurile în care apărea.
Noutatea este încadrarea formală într-o specie distinctă și descrierea ei în literatura științifică.
Lucrarea apărută în Phytotaxa o adaugă celorlalte trei specii cunoscute ale genului Victoria.
O specie nouă poate rămâne ascunsă chiar și atunci când oamenii o văd de zeci de ani. În Japonia, diferența dintre două păsări aproape identice a fost detectată prin ADN și cântec. În Columbia, geografia, morfologia, imaginile din satelit și cunoașterea locală au ridicat suspiciunea.
Descoperirea nu este doar o poveste despre tehnologie. Fără oamenii care știau unde se află lacul, satelitul nu ar fi produs floarea de care taxonomia avea nevoie.
Descoperită acum, dar deja în pericol critic
Estimarea de 30–50 de exemplare sălbatice transformă povestea din curiozitate botanică în problemă de conservare.
O populație atât de mică poate fi vulnerabilă la schimbarea nivelului apei, perturbarea habitatului, episoade extreme sau pierderea unui singur lac.
Kew și partenerii columbieni discută inclusiv cultivarea ex situ în grădini botanice și colaborarea cu comunitățile indigene.
Această strategie nu înlocuiește protejarea habitatului natural. O plantă cultivată într-o grădină poate păstra material genetic, dar nu reproduce automat ecosistemul în care specia evoluează.
Trei cifre rezumă fragilitatea descoperirii: frunze de până la doi metri, numai șapte plante documentate direct în expediție și o populație sălbatică estimată la 30–50 de indivizi.
Instagram a arătat fotografia. Satelitul a arătat frunzele. Știința a dat plantei un nume.
Dar oamenii care navigau acele ape știau deja unde crește.
