Poți afla într-o dimineață că un aliment este mai sănătos decât credeai. Asta nu înseamnă că după-amiază îți va și plăcea. Preferințele alimentare sunt construite din gust, miros, textură, experiențe și recompense repetate, iar informația nouă intră într-un creier care are deja favorite.
Cum schimbi preferințele alimentare a fost analizat într-un experiment preregistrat cu 279 de participanți incluși în două cohorte independente. Analiza din Communications Psychology arată că preferințele deja existente interferează cu învățarea unor asocieri noi. Participanții învățau mai bine când rezultatul confirma ceea ce le plăcea deja și mai greu când trebuiau să inverseze acea valoare.
Alimentele neplăcute au fost mai flexibile decât cele preferate, iar asocierile cu rezultate pozitive au fost învățate mai ușor decât cele cu rezultate negative.
Experimentul nu a urmărit diete reale și nu dovedește că o anumită tehnică îi face pe oameni să mănânce automat mai sănătos.
Cum schimbi preferințele alimentare când creierul are deja un clasament
Participanții au evaluat inițial 65 de gustări.
Pentru fiecare persoană au fost selectate patru imagini: un aliment foarte plăcut, unul plăcut, unul neplăcut și unul foarte neplăcut.
A urmat un joc de învățare. În unele blocuri, alimentele preferate erau asociate în 90% dintre situații cu puncte pozitive, iar cele neplăcute cu puncte negative.
În alte blocuri, regula era inversată.
Participanții știau că relațiile se vor schimba, dar nu știau momentul în care urma inversarea.
Dacă învățarea ar fi fost complet independentă de preferințele anterioare, oamenii ar fi trebuit să se adapteze similar în ambele direcții.
Nu s-a întâmplat așa.
Acuratețea medie a fost 0,68 când asocierea confirma preferința și 0,61 când o contrazicea.
Prima asociere poate lăsa o urmă mai lungă decât pare
Ordinea în care participanții au început experimentul a contat.
Cei care au început cu relații care confirmau preferințele existente au rămas ulterior mai rigizi când regulile s-au inversat.
Autorii discută posibile legături cu mecanisme precum ancorarea și tendința de a procesa mai ușor informația care confirmă așteptările.
Rezultatul are o implicație interesantă pentru alimentație: un mesaj nou nu intră într-un spațiu neutru.
Dacă cineva asociază de ani întregi o anumită gustare cu plăcerea, relaxarea și recompensa, simpla etichetă „nesănătos” nu șterge valoarea construită anterior.
În experiment, alimentele deja plăcute au fost mai rigide decât cele neplăcute.
Asta sugerează că poate fi mai ușor să crești valoarea unui aliment acceptat slab decât să transformi brusc un favorit într-un aliment pe care creierul îl tratează negativ.
Recompensa pozitivă a fost învățată mai ușor decât pedeapsa
Participanții au învățat mai rapid asocierile cu rezultate pozitive decât cele cu rezultate negative.
Este una dintre constatările cu cea mai evidentă relevanță practică, dar nu trebuie transformată într-o prescripție clinică.
Experimentul a folosit puncte abstracte și imagini cu gustări. Nu a testat dacă un copil începe să mănânce broccoli după o săptămână sau dacă un adult renunță la produse ultraprocesate.
Poate însă explica de ce mesajele construite exclusiv pe interdicție întâlnesc rezistență.
O strategie alimentară realistă nu trebuie să transforme fiecare masă într-o pedeapsă. Un aliment mai sănătos poate fi introdus într-un context plăcut, într-o rețetă bună și repetat fără presiunea unei schimbări instantanee.
Alimentele ultraprocesate intră foarte devreme în mediul alimentar al copiilor, iar preferințele construite prin repetare pot deveni ulterior dificil de separat de simpla informație nutrițională.
Ce poți folosi practic fără să transformi experimentul într-o dietă
Primul lucru este să nu te bazezi exclusiv pe informație.
Să știi că lintea are fibre sau că o băutură are mult zahăr nu schimbă automat preferința.
Al doilea este să lucrezi cu adăugarea, nu numai cu eliminarea. Dacă un aliment sănătos este tolerat, dar nu preferat, repetarea în combinații plăcute poate fi mai realistă decât interdicția totală a unui favorit.
Al treilea este mediul. Disponibilitatea influențează alegerea. Ce este cumpărat, pregătit și aflat la vedere are șanse mai mari să fie consumat decât o intenție abstractă.
Pentru tulburări de alimentație, obezitate tratată medical sau probleme metabolice, schimbarea comportamentului nu trebuie redusă la „voință”. Sunt necesare intervenții individualizate.
Trei cifre definesc experimentul: 279 de participanți, 65 de alimente evaluate inițial și o probabilitate de 90% folosită pentru construirea asocierilor.
Preferința alimentară nu este o sentință. Dar nici nu este o tablă goală.
Când încerci să schimbi farfuria, creierul vine la masă cu ani întregi de experiențe deja servite.
