Într-o comunitate izolată din Amazon, lipsa banilor poate obliga un om să plece de acasă pentru muncă, să amâne tratamente medicale sau să renunțe la investițiile într-o gospodărie. Protejarea pădurii concurează astfel cu nevoile imediate ale familiei.
Un experiment social desfășurat în Peru arată că venitul de bază pentru protejarea pădurilor poate fi asociat cu îmbunătățirea securității alimentare și cu participarea mai activă la inițiative locale de conservare.
Pe parcursul a doi ani, 211 persoane din trei comunități indigene au primit transferuri financiare necondiționate, echivalente cu aproximativ două lire sterline pe zi.
Proporția gospodăriilor care nu își permiteau alimente nutritive a scăzut de la 73% la 26%. Aproape 90% dintre participanți au raportat adoptarea unor practici favorabile mediului.
Rezultatele au fost prezentate pe 20 octombrie 2026 de University of Bath. Ele sunt promițătoare, dar nu demonstrează că plățile au redus efectiv defrișările.
Venitul de bază pentru protejarea pădurilor: cum a funcționat proiectul
Programul a fost organizat de Cool Earth în parteneriat cu organizații conduse de femei indigene din Peru.
Participanții proveneau din trei comunități ale populației Asháninka, din regiunea amazoniană peruană.
Transferurile financiare nu erau condiționate de plantarea copacilor, participarea la activități sau demonstrarea unui anumit comportament.
Beneficiarii puteau decide singuri cum utilizează banii.
Valoarea transferurilor a fost echivalentă cu aproximativ două lire sterline zilnic, sumă modestă într-o economie europeană, dar relevantă pentru gospodării cu venituri foarte reduse.
Programul a inclus și activități de educație financiară, organizare comunitară, guvernanță și conservare.
Această componentă suplimentară este importantă pentru interpretarea rezultatelor.
Nu a fost testată exclusiv oferirea banilor, în absența oricărei alte intervenții.
Analiza, realizată de grupul de cercetare UBI Bath, este prezentată în documentația publicată de University of Bath.
Mai puțină foamete și mai puțini oameni obligați să plece
Cea mai evidentă schimbare a fost raportată în securitatea alimentară.
Înaintea intervenției, 73% dintre gospodării declarau că nu își permit hrană nutritivă. La finalul proiectului, proporția a scăzut la 26%.
Și frecvența situațiilor în care membrii gospodăriilor săreau peste mese s-a redus, de la 49% la 22%.
Au apărut modificări și în comportamentul economic.
Proporția gospodăriilor care reușeau să economisească bani a crescut de la 49% la 70%.
Ponderea participanților obligați să plece în căutarea unui loc de muncă a coborât de la 43% la 18%.
Aceste rezultate sugerează că un venit previzibil poate oferi oamenilor mai multă libertate în organizarea vieții.
Nu înseamnă însă că toate diferențele au fost produse exclusiv de transferurile financiare.
Programul nu a inclus un grup de control comparabil, iar modificările economice sau sociale apărute în aceeași perioadă nu pot fi eliminate complet ca explicații alternative.
De ce reducerea sărăciei ar putea ajuta conservarea pădurii
O persoană care se concentrează permanent asupra supraviețuirii imediate are mai puțin timp și mai puține resurse pentru activități colective.
În programul peruan, 87% dintre participanți au raportat implicarea activă în acțiuni precum reîmpădurirea, reducerea arderilor și protejarea izvoarelor.
Aproape 90% au declarat adoptarea unor practici favorabile mediului.
Aceste procente descriu comportamente raportate, nu o suprafață demonstrată de pădure salvată.
Întrebarea esențială este dacă venitul de bază a redus defrișările.
Răspunsul este că proiectul nu a măsurat direct această schimbare ecologică într-un mod care să permită atribuirea cauzală.
Nu există o comparație experimentală între comunitățile care au primit bani și comunități echivalente care nu au beneficiat de program.
În plus, rezultatele pot reflecta contribuția instruirii și a organizării comunitare, nu doar efectul banilor.
Cu toate acestea, proiectul oferă o perspectivă diferită asupra conservării: oamenii care trăiesc în pădure pot fi susținuți să-și îmbunătățească viața, în loc să fie priviți exclusiv ca destinatari ai unor restricții.
Ce relevanță are experimentul pentru România
Amazonul și pădurile României au contexte economice, juridice și sociale diferite.
Nu ar fi justificat să presupunem că acordarea aceleiași sume unei gospodării românești ar produce rezultate similare.
Totuși, cercetarea ridică o întrebare relevantă pentru politicile de conservare: cum pot comunitățile beneficia economic de protejarea ecosistemelor?
În România există discuții despre compensații pentru restricțiile de utilizare a terenurilor, plăți pentru servicii ecosistemice și dezvoltare rurală.
Aceste instrumente nu sunt identice cu venitul de bază necondiționat.
Diferența constă tocmai în legătura dintre plata primită și comportamentul cerut beneficiarului.
Discuția despre vulnerabilitatea Amazonului la secetă, incendii și defrișare arată cât de mare este miza protejării pădurii tropicale.
Noul proiect privește însă componenta socială: ce se întâmplă când oamenii care trăiesc acolo au o mai mare siguranță economică.
Pentru transferarea modelului în alte regiuni sunt necesare studii mai ample, pe perioade mai lungi și cu indicatori ecologici măsurați direct.
În comunitățile participante, banii nu au fost condiționați de salvarea unui copac. Dar unii oameni au avut, pentru prima dată, mai mult timp și resurse pentru a se ocupa de pădurea de care depind.
