Un burger, o porție de cartofi prăjiți și o băutură dulce rezolvă rapid masa de prânz. Acasă, aceleași minute ar putea fi folosite pentru pregătirea unor legume, ouă sau paste. Dar diferența dintre cele două opțiuni nu ține exclusiv de locul unde este preparată mâncarea.
Comparația dintre gătitul acasă versus mâncatul în oraș arată că mesele pregătite frecvent în gospodărie sunt asociate cu un consum mai redus de calorii și zahăr. Totuși, o masă gătită acasă nu este automat sănătoasă, după cum nici orice preparat servit într-un restaurant nu este nesănătos.
Într-o analiză pe 9.569 de adulți americani, persoanele din gospodăriile unde se gătea cina de șase sau șapte ori pe săptămână consumau, în medie, cu 137 de kilocalorii mai puțin zilnic decât cele unde se gătea cel mult o dată.
Gătitul acasă versus mâncatul în oraș: ce demonstrează cercetările
Analiza publicată în Public Health Nutrition a utilizat datele americane NHANES din perioada 2007–2010.
Persoanele care găteau frecvent consumau, în medie, 2.164 de kilocalorii zilnic, comparativ cu 2.301 în gospodăriile unde gătitul era rar.
Consumul de zahăr era de 119 grame, față de 135 de grame, iar cel de grăsimi de 81 de grame, comparativ cu 86.
Diferențele nu demonstrează că simplul act de a găti produce automat aceste beneficii. Cercetarea este observațională, iar obiceiurile alimentare pot fi influențate de venituri, educație și stil de viață.
Avantajul preparării acasă este controlul ingredientelor, porțiilor și cantităților de sare, zahăr și grăsimi.
Un restaurant poate oferi însă un preparat echilibrat, iar o gospodărie poate consuma zilnic alimente prăjite și porții excesive.
Întrebarea este dacă mâncatul în oraș îmbolnăvește automat. Nu. Contează compoziția alimentelor, frecvența consumului și ansamblul dietei.
Junk food și alimente ultraprocesate: efectele demonstrate și limitele dovezilor
Junk food este un termen popular pentru produse cu valoare nutrițională redusă, frecvent bogate în calorii, sare sau zahăr.
Alimentele ultraprocesate reprezintă o categorie definită prin clasificarea NOVA. Cele două categorii se suprapun parțial, dar nu sunt identice.
Un experiment clinic publicat în Cell Metabolism în 2019 a urmărit 20 de adulți care au primit, timp de câte două săptămâni, meniuri ultraprocesate și minim procesate.
Participanții au putut mânca după dorință. În etapa ultraprocesată, au consumat în medie cu 508 kilocalorii mai mult zilnic și au câștigat aproximativ 0,9 kilograme.
Experimentul demonstrează o diferență de consum energetic în condițiile testate, dar dimensiunea redusă și durata scurtă limitează extrapolarea efectelor pe termen lung.
O analiză publicată în BMJ în 2024 a sintetizat 45 de rezultate statistice agregate, provenite din cercetări care au inclus aproape 9,9 milioane de participanți.
Consumul crescut de ultraprocesate a fost asociat cu rezultate nefavorabile pentru sănătate, inclusiv boli cardiovasculare și diabet de tip 2.
Totuși, majoritatea dovezilor evaluate aveau calitate scăzută sau foarte scăzută. Asocierea statistică nu demonstrează că fiecare produs ultraprocesat provoacă independent boala.
În România, expunerea copiilor la alimente ultraprocesate ridică întrebări suplimentare despre formarea preferințelor și calitatea alimentației.
Porțiile, sarea și costurile: ce poate controla consumatorul
Organizația Mondială a Sănătății recomandă persoanelor de peste zece ani minimum 400 de grame de fructe și legume zilnic.
Consumul de sare ar trebui menținut sub cinci grame pe zi, iar zaharurile libere sub 10% din aportul energetic.
Aceste recomandări se aplică indiferent dacă masa este servită acasă, la cantină sau într-un restaurant.
O alegere practică în oraș este verificarea porției, evitarea băuturilor îndulcite și includerea legumelor în meniu.
Acasă, pregătirea unei cantități mai mari de fasole, linte sau legume poate reduce timpul necesar meselor următoare.
Dar gătitul implică achiziții, energie, apă și timp de lucru. Nu poate fi declarat întotdeauna mai ieftin fără compararea costurilor reale.
O comparație corectă include prețul ingredientelor consumate efectiv, energia utilizată, ambalajele și cantitatea de hrană aruncată.
Pentru persoanele cu diabet, boli renale sau alte restricții alimentare, alegerea meniului trebuie adaptată recomandărilor medicale individuale.
Gătitul acasă nu este automat mai ecologic decât restaurantul
Programul ONU pentru Mediu a estimat că în 2022 au fost generate 1,05 miliarde de tone de deșeuri alimentare la nivel mondial.
Gospodăriile au produs 60% din această cantitate, serviciile alimentare 28%, iar comerțul cu amănuntul 12%.
Cifrele descriu cantități totale și nu permit afirmația că fiecare masă gătită acasă produce mai multe deșeuri decât una servită în restaurant.
Impactul ecologic depinde de ingredientele utilizate, producția alimentară, transport, preparare și risipa rezultată.
Un preparat vegetarian poate avea o amprentă de mediu diferită de unul bazat predominant pe carne de vită, indiferent de bucătăria în care este pregătit.
Comenzile individuale pot adăuga ambalaje și transport, dar o masă gătită acasă și aruncată ulterior consumă și ea inutil resurse.
Planificarea porțiilor, folosirea ingredientelor deja cumpărate și depozitarea corectă reduc această pierdere.
Alimentele perisabile gătite trebuie refrigerate prompt, în general în maximum două ore, conform recomandărilor de siguranță alimentară.
Pentru o familie din România, soluția nu este renunțarea completă la restaurante. Este reducerea meselor dominate de produse cu valoare nutrițională slabă și evitarea cumpărării unor cantități care ajung la gunoi.
O masă poate fi ieftină, rapidă și gustoasă. Dar nota de plată nu arată întotdeauna nici costul nutrițional, nici resursele consumate înainte ca farfuria să ajungă pe masă.
