Educația de mediu poate arăta impecabil pe hârtie și să lase puține urme după terminarea orei. Un elev poate învăța definiția biodiversității, poate răspunde corect la un test despre climă și poate reveni apoi la exact aceleași obiceiuri.
Un studiu cu 187 de elevi, cu vârste între 11 și 19 ani, din opt școli din Hong Kong oferă o pistă utilă pentru Săptămâna Verde din România. Activitățile de citizen science desfășurate în natură au produs efecte pozitive mici asupra cunoștințelor și asupra frecvenței și diversității comportamentelor pro-mediu. După proiect, timpul petrecut în natură a fost factorul care a influențat cel mai puternic comportamentul declarat de elevi.
Întrebarea pentru școlile românești este dacă Săptămâna Verde trebuie să explice mai mult mediul sau să-i pună pe copii să lucreze efectiv cu el. Datele favorizează experiența directă, cu o precizare: efectele observate sunt moderate și studiul nu a fost realizat în România.
Elevii au participat la cercetare, nu au fost doar public
Analiza activităților de citizen science desfășurate în opt școli a urmărit 187 de elevi de gimnaziu și liceu în anul școlar 2020–2021.
Proiectele au fost fie contributive, în care elevii au furnizat date pentru cercetare, fie realizate într-o formulă de co-creare. Chestionarele completate înainte și după activități au urmărit cunoștințe, valori, atitudini și comportamente.
Experiențele scurte au produs o creștere mică a cunoștințelor și a comportamentelor pro-mediu. Cercetarea nu susține ideea că o singură excursie transformă profund atitudinea unui copil.
Rezultatul valoros este altul: contactul cu natura și participarea la o activitate reală de observație au avut o legătură mai puternică cu comportamentul decât simpla transmitere a informației.
Săptămâna Verde are deja cadrul potrivit pentru astfel de activități
Programul românesc oferă exact lucrul care lipsește unei ore clasice: timp în afara orarului obișnuit și libertatea de a muta activitatea în parc, pe malul unui râu, într-o pădure sau chiar în curtea școlii.
România are deja exemple. Activitățile despre apă organizate în Săptămâna Verde pentru peste 2.000 de copii au inclus experimente și exerciții practice despre comportamentul apei.
Citizen science poate duce această logică mai departe. Elevii pot identifica specii, măsura temperaturi în zone asfaltate și umbrite, număra păsări, fotografia deșeuri sau urmări schimbările unei suprafețe verzi.
Diferența apare când observația nu este doar temă pentru notă. Copilul trebuie să știe ce întrebare investighează și ce se întâmplă cu informația colectată.
Studiul găsește și un efect care ar trebui să pună profesorii pe gânduri
Rezultatele nu sunt integral pozitive. Autorii au găsit o scădere mică a valorilor legate de conservarea naturii și a încrederii elevilor în propria capacitate de a produce schimbare.
Scăderea autoeficacității a fost mai vizibilă în rândul fetelor. Una dintre interpretările autorilor este că elevul poate deveni mai conștient de dimensiunea unei probleme și, în același timp, să simtă că acțiunea lui este prea mică.
Aceasta este o lecție importantă pentru Săptămâna Verde. Un copil nu trebuie pus în situația de a „salva planeta” printr-o acțiune simbolică și apoi lăsat cu senzația că de el depinde rezolvarea crizei climatice.
Activitatea funcționează mai bine dacă obiectivul este concret: numărăm polenizatorii, comparăm două zone, măsurăm temperatura, revenim peste o lună și vedem ce s-a schimbat.
O Săptămână Verde bună poate produce date, nu doar fotografii
Studiul vine din Hong Kong, dintr-un sistem educațional și social diferit. Nu poate demonstra ce efect va avea aceeași metodă asupra elevilor români.
Poate însă îmbunătăți întrebarea pe care o pune școala. În loc de „ce activitate verde organizăm?”, ar putea întreba „ce fenomen real pot observa copiii și ce pot afla singuri despre el?”.
Pentru o școală din București, laboratorul poate fi diferența de temperatură dintre o curte betonată și un parc. Pentru una rurală poate fi starea unui pârâu, o pajiște sau apariția insectelor polenizatoare.
Nu este nevoie ca fiecare activitate să producă date publicabile. Important este mecanismul: copilul formulează o întrebare, observă, măsoară și vede rezultatul.
Într-o săptămână construită pentru educația de mediu, natura nu ar trebui să fie fotografia proiectată pe peretele clasei. Poate fi chiar locul în care începe ora.
