Știai că un singur atac asupra rafinăriilor din Teheran a poluat aerul cât o erupție vulcanică? Pe 7 martie 2026, explozii și incendii au devastat rafinăria Teheran și trei depozite de petrol: Fardis, Shahran și Aghdasieh. Într-o singură zi, focul a eliberat aproape 29.800 de tone de dioxid de sulf. Cantitatea e comparabilă cu cea a unei erupții vulcanice mici.
Cifra nu vine dintr-o estimare la sol. Orientul Mijlociu duce lipsă de monitorizare atmosferică de calitate. Așa că cercetătorii au folosit sateliți. Au combinat date de la sateliții chinezi FengYun-3 și de la europeanul Sentinel-5P. Studiul a fost publicat pe 26 mai 2026, în revista Advances in Atmospheric Sciences.
Rezultatele sunt spectaculoase și îngrijorătoare. Concentrația de dioxid de sulf peste Teheran s-a dublat pe 8 martie. Panașul toxic a acoperit o suprafață de circa 300.000 de kilometri pătrați. În doar două zile, norul a călătorit aproape 2.000 de kilometri, ajungând până în Asia de Est.
Efectele la sol au fost imediate. Petrolul ars de la depozitul Shahran a intrat în canalizarea orașului. A aprins spațiile verzi urbane. Locuitorii au raportat dificultăți de respirație, iritații ale pielii și un gust amar în gură. Organizația Mondială a Sănătății a cerut celor circa 10 milioane de locuitori ai capitalei să stea în casă și să poarte măști.
A apărut și un fenomen rar: „ploaia neagră”. Produsele petroliere arse s-au amestecat cu ploaia. A rezultat un amestec corosiv de picături de petrol și funingine, încărcat cu hidrocarburi toxice.
Concluzia cercetătorilor depășește acest caz. Chiar și un incendiu scurt, de o zi sau două, poate elibera o cantitate uriașă de poluanți. Iar sateliții pot urmări totul în timp real. E un instrument esențial pentru avertizările de sănătate publică, mai ales acolo unde monitorizarea la sol lipsește.
