Prevenirea RSV la nou-născuți: 61% mai puține internări - Foto Garrett Jackson Unsplash

Un sugar de câteva săptămâni începe să tușească și respiră tot mai greu. Pentru părinți, primele simptome pot semăna cu o răceală obișnuită. Dar virusul sincițial respirator poate provoca bronșiolită și poate necesita internare, în special în primele luni de viață.

Prevenirea RSV la nou-născuți poate reduce considerabil numărul spitalizărilor. O evaluare publicată de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) la 28 octombrie 2026 estimează că administrarea anticorpilor monoclonali cu acțiune prelungită la 90% dintre nou-născuți ar putea evita 61% dintre spitalizările asociate virusului în primele două luni de viață.

Vaccinarea maternă ar putea preveni 52% dintre aceste internări, într-un scenariu cu acoperire ridicată. Ambele procente sunt rezultate ale unor modele epidemiologice, nu reduceri observate deja în spitalele din România.

Prevenirea RSV la nou-născuți: ce arată modelul european

Virusul sincițial respirator, cunoscut și prin abrevierea VSR, este o cauză importantă de infecții respiratorii la sugari.

La nivelul Uniunii Europene și al Spațiului Economic European, ECDC estimează aproximativ 250.000 de internări pediatrice asociate anual infecției.

Numărul reprezintă o estimare regională, nu un bilanț exclusiv al nou-născuților.

ECDC a comparat mai multe scenarii de protecție folosind modele epidemiologice distincte.

Pentru administrarea anticorpilor monoclonali cu acțiune prelungită, la o acoperire de 90%, reducerea medie estimată a spitalizărilor este de 61% în primele două luni de viață.

Pentru vaccinarea gravidelor, reducerea medie estimată este de 52%.

Modelele au produs rezultate variabile, deoarece utilizează ipoteze diferite despre transmitere, eficacitate și caracteristicile populației.

În scenariile cu numai 20% acoperire, reducerile medii estimate scad la 14%, respectiv 12%.

Diferența arată importanța accesului la imunizare, dar nu demonstrează că fiecare țară va obține aceleași procente.

Anticorpi monoclonali sau vaccinarea gravidei: două mecanisme diferite

Nirsevimab este un anticorp monoclonal cu acțiune prelungită, administrat direct copilului.

Acesta oferă protecție pasivă, prin anticorpi pregătiți să recunoască o proteină a virusului.

Nu trebuie prezentat drept vaccin clasic administrat nou-născutului.

Produsul Beyfortus, care conține nirsevimab, este autorizat în Uniunea Europeană și se administrează pe bază de prescripție medicală.

În primul sezon RSV, medicamentul se administrează de regulă într-o singură doză, stabilită după greutatea copilului.

Cealaltă strategie constă în vaccinarea gravidei pentru stimularea producerii de anticorpi materni.

Anticorpii pot traversa placenta și pot proteja sugarul după naștere.

Vaccinul Abrysvo este autorizat pentru administrare în timpul sarcinii, între săptămânile 24 și 36, conform informațiilor Agenției Europene pentru Medicamente.

Utilizarea concretă trebuie să respecte recomandările medicale și protocoalele naționale.

Întrebarea este dacă părinții trebuie să combine obligatoriu ambele intervenții. Nu. Alegerea strategiei depinde de recomandările medicale, istoricul vaccinării materne și circumstanțele copilului.

Ce protecție este disponibilă în România și ce trebuie să întrebe părinții

Nirsevimab este autorizat în Uniunea Europeană și figurează în informațiile farmaceutice disponibile pentru România.

Accesul la produs nu trebuie confundat însă cu includerea automată într-un program național gratuit pentru toți sugarii.

Documentele publice consultate nu confirmă implementarea, la 31 octombrie 2026, a unui program românesc universal gratuit de administrare a nirsevimabului.

Prin urmare, disponibilitatea locală, prețul, compensarea și eligibilitatea trebuie verificate cu medicul și cu instituțiile competente.

Recomandarea pentru un copil individual depinde de vârstă, greutate, sezon și eventualele afecțiuni asociate.

Agenția Europeană pentru Medicamente indică pentru nirsevimab reacții adverse posibile precum erupții cutanate, febră și reacții la locul injectării.

Ca orice intervenție medicală, administrarea necesită evaluarea beneficiilor și riscurilor, inclusiv a contraindicațiilor aplicabile.

Nu trebuie cumpărate sau administrate produse imunologice fără prescripție și supraveghere medicală.

În România, părinții pot discuta cu medicul de familie, pediatrul sau neonatologul înaintea sezonului de circulație intensă a virusului.

Semnele de alarmă ale bronșiolitei și măsurile de protecție acasă

RSV se transmite prin secreții respiratorii și contactul cu suprafețe contaminate, urmat de atingerea nasului, gurii sau ochilor.

La sugari, infecția poate începe cu secreții nazale, tuse și dificultăți de alimentare.

Respirația rapidă, efortul respirator accentuat, pauzele de respirație sau modificarea culorii pielii necesită evaluare medicală urgentă.

Un sugar care nu se poate alimenta corespunzător sau prezintă semne de deshidratare trebuie consultat rapid.

În situații de detresă respiratorie severă, părinții trebuie să apeleze serviciul de urgență 112.

Antibioticele nu tratează infecția virală necomplicată și nu trebuie administrate preventiv fără indicație medicală.

Spălarea mâinilor, evitarea contactului apropiat cu persoane simptomatice și reducerea expunerii la fum contribuie la protejarea sugarilor.

Infecțiile virale trebuie diferențiate de afecțiunile respiratorii asociate poluării aerului, deși ambele pot afecta sănătatea pulmonară.

Nicio măsură nu garantează absența oricărei infecții. Scopul imunizării este reducerea probabilității de boală severă și spitalizare.

La începutul sezonului rece, protecția poate începe înaintea primei tuse. Diferența dintre o infecție ușoară și o internare poate depinde de măsurile disponibile înainte ca virusul să ajungă la copil.