La prânz, panourile și turbinele Indiei au livrat cantități record de electricitate. După apus, centralele pe cărbune au rămas aprinse pentru aerul condiționat, industrie și orașele care nu își permit o pană de curent.
Energia regenerabilă în India a ajuns în iulie la 20% din producția totală de electricitate. Este cel mai ridicat nivel înregistrat până acum. În aceeași lună, producția centralelor pe cărbune a crescut cu 12,8% față de anul anterior.
Contradicția explică una dintre cele mai dificile etape ale tranziției energetice. O țară poate instala masiv surse curate, poate reduce ponderea cărbunelui și totuși poate arde mai mult combustibil fosil.
Câtă energie regenerabilă a produs India?
Sursele regenerabile au generat 36,25 miliarde de kilowați-oră în iulie. Producția a crescut cu 30% față de aceeași lună din 2025.
Ponderea cărbunelui în mix a coborât de la 69% în iunie la 65,7% în iulie. Este cel mai mic nivel din ultimele 12 luni.
Pe 13 iulie, puterea livrată simultan de solar și eolian a trecut pentru prima dată de 100 de gigawați. Cele două surse au acoperit atunci 42,8% din electricitatea țării.
Recordul regenerabilelor din India a fost susținut mai ales de producția solară din timpul zilei. Exact în acele ore apare o parte importantă din cererea maximă.
India a produs în total 181,79 miliarde de kilowați-oră în iulie, cu 10,4% mai mult decât cu un an înainte. Creșterea consumului a fost suficient de mare încât să lase loc și regenerabilelor, și cărbunelui.
De ce a crescut cărbunele dacă ponderea lui a scăzut?
Ponderea este o fracție dintr-un total. Dacă totalul crește rapid, o sursă poate pierde procente și poate produce totuși mai mult.
Un exemplu simplu: într-un sistem de 100 de unități, cărbunele poate furniza 70. Dacă sistemul crește la 130 de unități și cărbunele furnizează 80, ponderea lui scade, dar cantitatea arsă crește.
Asta s-a întâmplat în India. Producția pe cărbune a ajuns la 119,4 miliarde de kilowați-oră, cu 12,8% peste nivelul din iulie 2025.
Căldura intensă a crescut cererea pentru răcire. O parte din vârf apare seara și noaptea, când panourile solare nu mai produc.
Hidroenergia a scăzut pentru a doua lună consecutiv. Producția a coborât cu 22,1%, pe fondul precipitațiilor mai slabe asociate fenomenului El Niño.
Tranziția energetică poate câștiga ziua și pierde noaptea.
De ce nu poate fi păstrat surplusul solar pentru seară?
Poate fi păstrat, dar India nu are încă suficientă stocare. Bateriile, hidrocentralele cu acumulare prin pompaj și alte tehnologii trebuie construite într-un ritm comparabil cu extinderea panourilor.
Fără stocare, rețeaua consumă energia solară atunci când aceasta este produsă. După apus, operatorii pornesc sau mențin în funcțiune surse controlabile: cărbune, gaz, hidroenergie și nuclear.
Centralele pe cărbune pot funcționa continuu, dar nu toate pot varia rapid. O rețea cu mult solar are nevoie de unități flexibile, capabile să reducă producția la prânz și să o crească seara.
Mai există și problema transportului. Cele mai bune zone solare sau eoliene nu se află întotdeauna lângă marile centre de consum. Liniile de înaltă tensiune devin parte din tranziție.
Dacă rețeaua nu poate prelua energia, producătorii sunt obligați uneori să o reducă. Panoul rămâne în soare, dar electricitatea nu ajunge la consumator.
Înseamnă recordul că India renunță la cărbune?
Nu. Înseamnă că regenerabilele au ajuns suficient de mari pentru a schimba mixul în anumite ore. Cărbunele rămâne coloana sistemului, mai ales în afara intervalului solar.
India are o populație uriașă, consum în creștere și regiuni în care accesul stabil la electricitate rămâne o problemă. Guvernul încearcă să extindă simultan producția și să reducă intensitatea emisiilor.
Presiunea socială este diferită de cea din Europa. Pentru milioane de gospodării, aerul condiționat nu mai este lux în timpul valurilor extreme de căldură. Devine protecție pentru sănătate.
O tranziție care produce întreruperi poate pierde rapid sprijinul public. De aceea, autoritățile aleg siguranța imediată a cărbunelui atunci când stocarea și rețeaua nu acoperă cererea.
Problema climatică rămâne. Fiecare centrală nouă poate funcționa zeci de ani. Capacitatea construită pentru o criză de vară poate bloca emisii pe termen lung.
Ce poate învăța România?
România instalează rapid panouri fotovoltaice prin parcuri mari și sute de mii de prosumatori. La prânz, producția poate apăsa prețurile în jos și poate reduce nevoia de combustibili fosili.
Seara, consumul rămâne ridicat, iar solarul dispare. Dacă vântul este slab și apa din lacuri puțină, sistemul are nevoie de gaz, cărbune, nuclear sau importuri.
Bateriile pot muta o parte din electricitatea de la prânz spre seară. Contoarele și tarifele flexibile pot muta și consumul: încărcarea mașinii, încălzirea apei sau unele procese industriale pot fi programate în orele cu producție mare.
Rețelele de distribuție trebuie modernizate. În unele localități, panourile produc mai mult decât poate prelua infrastructura. Tensiunea crește, iar invertoarele se opresc.
România trebuie să evite iluzia procentului. O pondere mai mare a regenerabilelor nu garantează automat scăderea emisiilor dacă cererea totală crește și centralele fosile produc mai mult.
Tranziția nu se măsoară doar prin câte panouri sunt montate, ci prin câte ore poate funcționa sistemul fără să aprindă din nou cărbunele.
