Oceanul care înconjoară Antarctica pare îndepărtat de România. În realitate, el preia căldură, absoarbe carbon și pune în mișcare ape care ajung în toate marile bazine ale planetei.
Oceanul de Sud funcționează ca o piesă majoră a sistemului climatic. Problema este că rămâne una dintre regiunile cel mai greu de observat. Furtunile, frigul, întunericul polar și gheața limitează navele, sateliții și instrumentele autonome.
Un nou proiect european, SYNCHRONY, încearcă să lege măsurătorile oceanului, gheții, atmosferei și biodiversității într-un singur sistem coordonat.
Ce este Oceanul de Sud?
Oceanul de Sud înconjoară Antarctica și conectează Atlanticul, Pacificul și Oceanul Indian. Curentul Circumpolar Antarctic se deplasează fără să fie blocat de un continent.
Apa rece și densă formată în apropierea Antarcticii coboară spre adâncime. Ea participă la circulația globală care transportă căldură, oxigen, nutrienți și carbon.
Schimbările din această regiune nu rămân lângă gheață. Ele pot influența nivelul mărilor, ecosistemele marine și cantitatea de căldură reținută în atmosferă.
Oceanul absoarbe o parte importantă din excesul de căldură produs de gazele cu efect de seră. Preia și dioxid de carbon, încetinind temporar încălzirea aerului.
Acest serviciu climatic are un cost. Apa se încălzește, se acidifică și își schimbă structura. Ecosistemele trebuie să se adapteze într-un ritm rapid.
Ce va face proiectul SYNCHRONY?
Sistemul coordonat pentru Oceanul de Sud reunește 27 de instituții partenere din mai multe țări. Proiectul este condus de Institutul Alfred Wegener.
Uniunea Europeană alocă aproximativ 8,5 milioane de euro pentru patru ani. Scopul nu este construirea unui singur observator, ci conectarea rețelelor existente și umplerea golurilor.
Instrumentele vor include flotoare autonome, nave, sateliți, senzori sub gheață și stații atmosferice. Datele vor fi armonizate, astfel încât măsurătorile produse de echipe diferite să poată fi comparate.
Proiectul va urmări oceanul, banchiza, platformele de gheață, atmosfera și ecosistemele. Această integrare este importantă deoarece schimbările nu se produc separat.
Vântul mută gheața. Gheața influențează schimbul de căldură. Apa caldă poate eroda platformele glaciare de dedesubt. Nutrienții schimbă producția biologică și absorbția carbonului.
De ce sunt atât de puține date?
Oceanul de Sud este vast și ostil. Navele de cercetare sunt scumpe și pot acoperi doar trasee limitate.
Sateliții măsoară suprafața, dar nu văd direct procesele din adâncime. Gheața poate bloca semnalul instrumentelor care trebuie să transmită poziția.
Flotoarele Argo se scufundă și revin periodic la suprafață. Sub banchiză, ele nu pot ieși pentru a comunica. Traiectoria lor devine greu de reconstruit.
Iarna polară este exact perioada în care se formează unele dintre apele dense esențiale pentru circulația globală. Este și perioada în care observațiile sunt cele mai rare.
Regiunea care ajută la reglarea climei planetei este măsurată cel mai slab atunci când lucrează cel mai intens.
Ce schimbări au fost observate în jurul Antarcticii?
Acoperirea cu gheață marină a înregistrat scăderi dramatice în ultimii ani. În același timp, părți din calota Antarcticii de Vest pierd masă.
Apa oceanului poate pătrunde sub platformele de gheață și le poate topi de jos. Platformele nu ridică direct nivelul mării atunci când plutesc, dar susțin ghețarii de pe uscat.
Dacă platforma slăbește, ghețarul poate curge mai repede spre ocean. Atunci contribuția la nivelul mării crește.
Există și semne că formarea apei adânci ar putea încetini. O schimbare persistentă ar afecta transportul oxigenului și carbonului în adâncurile oceanului.
Implicațiile nu sunt încă suficient de bine cuantificate. Aici apare rolul noului sistem: nu să confirme o singură predicție, ci să reducă marja de necunoscut.
De ce contează pentru nivelul mării?
Antarctica conține suficientă gheață pentru a modifica radical coastele lumii. Nu toată gheața se va topi, iar scenariile diferă mult în funcție de emisii și de reacția calotei.
Cea mai mare incertitudine vine din interacțiunea dintre ocean și ghețari. Câțiva zeci de kilometri de coastă polară pot influența proiecțiile pentru orașe aflate la mii de kilometri.
Pentru litoralul românesc, creșterea nivelului global se combină cu furtunile, eroziunea și mișcările locale ale terenului. Chiar și o creștere moderată ridică punctul de la care pornesc valurile.
Digurile și plajele trebuie proiectate pentru decenii. O eroare în estimarea nivelului mării poate însemna structuri subdimensionate sau investiții prea costisitoare.
Ce legătură are Oceanul de Sud cu vremea din Europa?
Legătura nu este una simplă, de tipul „gheața scade astăzi, mâine plouă în România”. Sistemul funcționează prin circulația oceanică, schimbul de căldură și interacțiunea cu atmosfera.
Oceanul de Sud influențează câtă căldură rămâne la suprafață și câtă este transportată în adânc. Acest lucru modifică ritmul încălzirii globale.
Schimbările polare pot influența și diferențele de temperatură care modelează circulația atmosferică. Efectele regionale sunt încă studiate și nu trebuie transformate în explicații simpliste pentru fiecare furtună.
Pentru Europa, informația cea mai importantă este legată de prognozele climatice. Modelele mai bune ajută guvernele să dimensioneze infrastructura, adaptarea și bugetele pentru risc.
Antarctica nu este marginea hărții climatice. Este una dintre camerele tehnice ale clădirii în care trăim cu toții.
