În cadrul Studiului Național al leoparzilor de zăpadă din 2022-2023, susținut de proiectul Bhutan For Life și WWF-Bhutan, a fost confirmată prezența a 134 de exemplare.
Aceasta reprezintă o creștere semnificativă de 39.5% față de primul recensământ din 2016, când au fost numărați doar 96 de astfel de leoparzi.
Al doilea recensământ național din Bhutan a acoperit mai mult de 9.000 de km² de habitat pentru leoparzii de zăpadă în zona alpină din nordul țării
Au fost folosite 310 stații cu camere de monitorizare, constatându-se o densitate globală de 1.34 de exemplare la 100 km².
Valorile sunt mai mari în vestul țării decât în centrul și estul Bhutanului.
De asemenea, leoparzii au fost înregistrați în mai multe locații noi.
Datorită zonei vaste, studiul sugerează că Bhutanul poate servi ca sursă inedită de habitat pentru leoparzii din regiune.
Leoparzii de zăpadă sunt listați ca specie protejată. Este ilegal să fie uciși sau să li se facă rău
Karma Tshering, Secretarul Ministerului Energiei și Resurselor Naturale, a declarat cu ocazia lansării rezultatelor studiului că, totuși specia se află în pericol de dispariție.
”Fără protecție, această specie ar putea se confrunta cu extincția în viitorul apropiat”, a transmis Secretarul Ministerului Energiei și Resurselor Naturale.
Leoparzii de zăpadă (Panthera uncia), cunoscuți și sub numele de lei de zăpadă, trăiesc în regiuni montane din Asia Centrală și de Sud. Aceste zone includ lanțurile muntoase ale Himalayei, Tibetul și Munții Altai
Leoparzii de zăpadă sunt întâlniți în douăsprezece țări din regiunea înaltă a Asiei.
Acești superbi prădători sunt amenințați de degradarea habitatului, absența prăzii, conflictul cu oamenii, braconajul și schimbările climatice.
Populația globală a acestor feline este în declin, dar studiul sugerează că eforturile de conservare din Bhutan pentru restaurarea habitatului lor și combaterea braconajului au un impact pozitiv.
Leoparzii de zăpadă sunt prădători solitari
Blana leilor de zăpadă este groasă și cu pete, variind în nuanțe de la gri deschis la galben-ocru.
Aceaste culori le oferă un excelent camuflaj în mediul lor natural, ajutându-i să se apropie de pradă fără a fi detectați.
De asemenea, au o coadă lungă și pufosă, care poate fi folosită pentru a se acoperi în timpul somnului sau pentru a-și menține echilibrul pe terenurile accidentate.
Acești prădători solitari se hrănesc în principal cu animale montane, precum caprele alpine, marmotele, iepurii și alte mamifere mici. Sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a sări până la 15 metri pentru a prinde prada.
De asemenea, pot acoperi distanțe lungi în căutarea hranei, în funcție de disponibilitatea prăzii.
