Topirea Antarticii are loc în ritm accelerat, arată oamenii de știință. Ei se bazează, într-o nouă cercetare, pe noi și fascinante indicii. Acestea sunt reprezentate de marcaje de pe fundul Mării Norvegiei, create de topirea unei calote de gheață europene. Cu mii de ani în urmă, retragerea maximă a acesteia a fost de peste 600 de metri pe zi, au descoperit cercetătorii.
Am putea vedea aceste valori înregistrate din nou. Asta, dacă vom continua să atingem pragul superior al estimărilor privind creșterea temperaturii, a explicat dr. Christine Batchelor, de la Universitatea Newcastle, Marea Britanie.
Astăzi, în Antarctica, ghețarii care se retrag cel mai rapid o fac cu până la 30 de metri pe zi. Dacă ritmul ar accelera, însă, apa rezultată în urma topirii ar avea implicații mari pentru creșterea nivelului mării pe glob.
Topirea gheții din Antartica, cauzată de schimbările climatice, a dus deja la creșterea suprafeței oceanelor lumii cu aproape 1 cm, începând cu anii 1990
Echipa de cercetători a studiat o porțiune amplă a fundului mării, în largul coastei centrale a Norvegiei. Acum douăzeci de mii de ani, în această zonă s-a topit o calotă de gheață masivă
Dovada existenței și evoluției calotei este reprezentată de prezența a peste 7.600 de creste paralele, asemănătoare unei scări. Acestea au fost sculptate în sedimentele noroioase de pe fundul mării. ”Ondulațiile” de pe fundul mării au o înălțime mai mică de 2,5 m, și sunt plasate la distanțe între aproximativ 25 m și 300 m una de cealaltă.
Oamenii de știință spun că crestele sunt generate într-o zonă în care gheața de ghețar care curge de pe uscat în ocean începe să plutească. „Ondulațiile” sunt create pe măsură ce gheața din această locație compactează în mod repetat sedimentele, pe măsură ce mareele zilnice cresc și scad.
Pentru ca modelul să fi fost produs și păstrat, gheața trebuie să fi fost în retragere (înaintarea gheții ar distruge crestele); astfel, „ceasul” mareelor oferă, prin urmare, o rată pentru această inversare.
Rezultatele echipei arată că fosta calotă de gheață europeană a suferit impulsuri de retragere rapidă la viteze de 55 m până la 610 m pe zi
Important este că cele mai rapide rate au fost observate în locurile în care fundul mării a fost relativ plat. Acestea sunt locații în care gheața de deasupra ar tinde să fie mai uniformă în grosime și unde este necesară o topire mai mică pentru ca gheața să plutească pentru a ajuta la retragerea acesteia.
Topirea Antarticii, monitorizată cu ajutorul sateliților
Au fost detectate ondulații similare pe fundul mării din jurul Antarcticii, dar exemplele sunt destul de limitate ca măsură. Zona de studiu norvegiană este mult mai mare și, prin urmare, oferă o impresie mult mai clară a cât de repede se poate topi gheața, într-un climat care se încălzește.
Oamenii de știință folosesc sateliți pentru a monitoriza zonele unde începe să se topească gheața din Antarctica. Nava spațială poate urmări unde aceasta este ridicată și coborâtă în timpul mareelor.
Doctorii Batchelor și Christie spun că observațiile echipei lor vor ajusta modelele computerizate care încearcă să prezică destinul Antarcticii într-o lume în continuă încălzire. În acest moment, acestor modele lipsesc detalii importante despre comportamentul gheții.
