O ploaie cu doar câteva procente mai intensă poate transforma un râu umflat într-o viitură devastatoare. Diferența nu este proporțională, iar efectele pot depăși cu mult ceea ce sugerează cantitatea precipitațiilor. Riscul de inundații în Europa este amplificat de schimbările climatice mai puternic decât arată simpla creștere a ploilor extreme. O analiză a furtunii Boris din septembrie 2024 indică faptul că încălzirea provocată de activitățile umane a amplificat vârfurile viiturilor de peste două ori mai mult decât precipitațiile.
Fără influența climatică umană, ploile asociate furtunii ar fi fost cu 6–9% mai reduse, iar vârfurile viiturilor cu 14–22% mai mici, arată simulările coordonate de Helmholtz Centre for Environmental Research din Germania. Diferența schimbă modul în care trebuie evaluate riscurile pentru localități, poduri și infrastructura de protecție împotriva inundațiilor.
Riscul de inundații în Europa crește mai repede decât intensitatea ploilor
În septembrie 2024, furtuna Boris a produs precipitații extreme și inundații severe în Europa Centrală și de Est. Polonia, Cehia și Austria s-au aflat printre țările puternic afectate.
În unele regiuni, cantitățile de precipitații au ajuns la câteva sute de milimetri în numai câteva zile. Râurile au depășit capacitatea albiilor, iar apa a inundat localități și infrastructură.
Pentru a înțelege contribuția schimbărilor climatice, echipa condusă de Peter Miersch a comparat evenimentul real cu simulări ale unei atmosfere în care influența încălzirii provocate de oameni era eliminată.
Rezultatele au arătat că precipitațiile ar fi fost cu 6–9% mai mici în scenariul fără încălzire antropogenă.
Diferența a fost mult mai mare în cazul debitelor maxime. Vârfurile viiturilor ar fi fost, în medie, cu 14–22% mai reduse.
Raportul dintre cele două amplificări a variat între 2,1 și 2,9, în funcție de combinația modelelor utilizate.
Valorile descriu furtuna Boris și bazinele hidrografice analizate. Ele nu reprezintă o regulă universală potrivit căreia orice ploaie cu 10% mai puternică produce automat o viitură cu 20% mai mare.
De ce câțiva milimetri suplimentari de ploaie pot schimba totul
Explicația începe în sol. La debutul precipitațiilor, o parte din apă se infiltrează și este reținută. Pe măsură ce ploaia continuă, capacitatea disponibilă de stocare se reduce.
Când solul devine saturat, o cantitate mai mare din precipitațiile suplimentare se transformă în scurgere către râuri.
Această reacție poate produce creșteri disproporționate ale debitelor, mai ales în bazinele deja încărcate cu apă.
Simulările privind efectele furtunii Boris asupra râurilor au combinat două modele climatice cu două modele hidrologice, dintre care unul utilizează învățarea automată.
Au fost analizate sute de bazine hidrografice afectate de eveniment. Toate combinațiile de modele au indicat aceeași relație generală: intensificarea viiturilor a depășit amplificarea precipitațiilor.
Diferențele dintre modele arată că estimările au incertitudini. Totuși, rezultatul comun susține necesitatea analizării întregului proces, de la ploaie până la debitul râului.
În plus, cercetarea a păstrat neschimbate utilizarea terenurilor și managementul apelor pentru a izola influența climei.
Defrișările, urbanizarea și amenajările hidrotehnice pot modifica suplimentar comportamentul viiturilor, dar efectele lor nu au fost cuantificate separat în această analiză.
Digurile construite după statisticile vechi pot deveni insuficiente
Infrastructura de protecție împotriva inundațiilor este proiectată pentru anumite debite și niveluri ale apei.
Problema apare atunci când schimbarea condițiilor climatice produce debite maxime mai mari decât cele considerate în proiectare.
Un dig care rezistă la o anumită înălțime a apei poate fi depășit dacă debitul crește suficient pentru a ridica nivelul râului peste limita de siguranță.
Nu fiecare creștere procentuală a debitului produce aceeași creștere a nivelului apei. Relația depinde de geometria albiei, obstacole, sedimente și condițiile locale.
Dar depășirea unui prag critic poate transforma rapid un eveniment gestionabil într-o inundație cu pagube mari.
Întrebarea este dacă evaluarea schimbărilor viitoare ale precipitațiilor este suficientă pentru proiectarea protecției. Nu. Cercetarea arată că trebuie modelat și răspunsul hidrologic al bazinelor.
Autorii nu au stabilit dacă încălzirea globală face mai probabilă apariția unei configurații atmosferice identice cu furtuna Boris. Analiza privește intensitatea unui eveniment de acest tip, nu schimbarea frecvenței sale.
Această delimitare împiedică transformarea rezultatelor într-o predicție despre următoarea furtună.
Ce înseamnă rezultatele pentru râurile și localitățile din România
România are bazine hidrografice montane, deluroase și de câmpie, cu răspunsuri diferite la precipitațiile intense.
Pe râurile cu pante mari, viiturile se pot forma rapid. În zonele joase, acumularea apei și propagarea debitelor pot prelungi inundațiile.
Ploile extreme pot paraliza infrastructura și afecta comunități întregi, dar severitatea efectelor nu depinde numai de totalul precipitațiilor.
Pentru România, implicația practică este reevaluarea riscului pe baza debitelor maxime posibile, a umidității solului și a caracteristicilor bazinelor hidrografice.
Modelele utilizate pentru furtuna Boris nu oferă automat procente aplicabile râurilor din Carpați. Adaptarea lor ar necesita date hidrologice și scenarii climatice locale.
Autoritățile pot folosi asemenea rezultate pentru verificarea dimensionării lucrărilor de protecție, a planurilor de evacuare și a sistemelor de avertizare.
Totodată, menținerea zonelor naturale de inundare și limitarea construcțiilor în sectoarele expuse pot reduce vulnerabilitatea comunităților.
Furtuna Boris a arătat că pericolul nu poate fi citit exclusiv într-un pluviometru. Într-un bazin saturat, câțiva milimetri suplimentari pot reprezenta diferența dintre un râu care rămâne în albie și unul care intră în case.
