Focul Viu Buzău nu este genul de loc pe care îl uiți ușor. Flăcările ies direct din pământ, mici și neliniștite, ca și cum dealul ar respira gaz aprins. Pentru turiști, este spectacol. Pentru comunitate, este patrimoniu. Pentru proprietarii terenului, a devenit însă și o problemă: oameni care trec pe unde apucă, ATV-uri, motociclete, mașini de teren și reguli care par să fi rămas în urmă.
La Lopătari, lângă satul Terca, conflictul a ajuns la gard. Accesul către Focul Viu a fost închis de un coproprietar al terenului pe care se află rezervația geologică, după ani de dispute juridice și vizite necontrolate. Așa ajunge un loc natural rar într-o situație absurdă: protejat pe hârtie, promovat turistic, dar blocat în teren.
Focul Viu Buzău: flăcări rare, acces închis
Focul Viu este unul dintre cele mai cunoscute obiective din Ținutul Buzăului. Zona este recunoscută pentru flăcările alimentate de gazele naturale care ies din subteran prin fisuri ale scoarței. Consiliul Județean Buzău îl prezintă ca obiectiv de vizitat în cadrul Geoparcului Ținutul Buzăului, inițiat pentru conservarea și promovarea patrimoniului natural și cultural al zonei.
Blocajul actual nu vine dintr-o lipsă de interes turistic, ci din prea mult interes prost gestionat. Proprietara terenului a reclamat că nu există o cale de acces oficială clară, că limitele ariei nu sunt notate corespunzător în cadastru și că lipsește un regulament de vizitare. Poteca de picior a devenit, în timp, traseu pentru motociclete și ATV-uri.
Când turismul intră peste loc
Un loc natural nu se strică doar prin construcții mari. Se strică și prin roți. Un ATV care urcă pe o potecă fragilă lasă urme mai adânci decât pare în fotografia de vacanță. Rupe solul, lărgește traseul, sperie fauna, mută vizita din zona de contemplare în zona de consum agresiv.
Focul Viu are exact vulnerabilitatea locurilor spectaculoase: arată bine în poze și atrage oameni care vor să ajungă repede, cât mai aproape, cu orice mijloc. Acolo unde nu există reguli clare, fiecare își face propriul regulament. Unii merg pe jos, alții intră cu vehicule. Unii respectă locul, alții îl tratează ca pe o pistă.
De aici începe conflictul real. Nu între turiști și proprietari, ci între turismul care aduce vizibilitate și turismul care consumă locul până îl face inaccesibil.
Protecția pe hârtie nu ține loc de administrare
Ținutul Buzăului a fost recunoscut ca Geoparc UNESCO în aprilie 2022, iar asta ar trebui să însemne mai mult decât o etichetă bună pentru promovare. Un astfel de statut cere reguli, trasee clare, informare, protecție și colaborare între proprietari, autorități și comunitate.
În cazul Focului Viu, problema arată ce se întâmplă când patrimoniul natural stă pe teren privat, iar interesul public nu este dublat de soluții administrative. Dacă drumul nu e clar, dacă limitele nu sunt clare, dacă vizitatorii nu știu ce au voie să facă, locul devine teren de conflict. Gardul nu apare din senin. De multe ori, apare când statul nu a desenat la timp calea legală.
Autoritățile locale au anunțat discuții pentru găsirea unei soluții care să respecte și dreptul de proprietate, și interesul public. Dar întrebarea rămâne mai mare decât acest caz: câte locuri naturale din România sunt promovate înainte să fie pregătite pentru vizitare?
Natura nu este decor pentru motoare
Focul Viu nu are nevoie doar de acces redeschis. Are nevoie de acces corect. Traseu marcat, reguli afișate, delimitare clară, control pentru vehicule motorizate, ghizi locali și sancțiuni pentru cei care transformă o arie protejată în teren de test. Altfel, redeschiderea va muta conflictul cu câteva săptămâni mai târziu.
Turismul bun nu înseamnă să ajungi cu roata lângă flacără. Înseamnă să lași locul suficient de întreg pentru următorii oameni. Iar aici România are o lecție mai largă: nu poți vinde natură rară fără să-i pui pază, reguli și drumuri gândite.
Focul Viu arde de la gazele care ies din adâncime. Gardul din jurul lui vine din alt tip de combustibil: neclaritate, nepăsare și turism lăsat să meargă după instinct. Natura nu devine prizonieră dintr-o singură decizie. Devine prizonieră când toți o admiră, dar nimeni nu o administrează la timp.
