Microplasticul ajunge în toate părțile corpului uman și ar putea avea efecte nebănuite asupra creierului, conform Science Alert.
Cercetătorii care investighează posibilele efecte asupra sănătății ale microplasticelor au descoperit câteva rezultate inițiale tulburătoare. Ei au efectuat un experiment pe șoareci.
Exemplarele tinere și bătrâne de șoareci au primit microplastic pe parcursul a trei săptămâni. cercetătorii de la Universitatea din Rhode Island au descoperit că urme ale poluanților s-au acumulat în fiecare organ al corpului.
Prezența acestor microplastice a fost, de asemenea, însoțită de modificări comportamentale asemănătoare cu demența la oameni. Au existat și modificări ale markerilor imunitari din ficat și creier.
„Pentru noi, acest lucru a fost izbitor. Acestea nu erau doze mari de microplastice. Dar, într-o perioadă scurtă de timp, am văzut aceste schimbări”, a explicat neurologul Jaime Ross.
Este posibil și ca efectele să nu apară la oameni. Totuși, studiile care implică modele animale ca acestea reprezintă un prim pas cheie în cercetarea clinică.
Recent, cercetătorii au descoperit microplastice care se ascund în intestinul uman. Alte microplastice circulă în sângele nostru, se adună adânc în plămâni și se infiltrează prin placentă.
Microplasticul, în organele corpului. Comportament modificat
În experimentele recente, atât șoarecilor bătrâni, cât și celor tineri li s-au administrat apă care a fost tratată cu microplastice din polistiren fluorescent.
Unii dintre șoareci au primit, de asemenea, apă de băut normală.
În comparație cu grupul de control, șoarecii care au băut apă contaminată cu microplastic timp de trei săptămâni au prezentat schimbări semnificative de comportament. Modificările în rândul șoarecilor bătrâni au fost substanțiale.
Au fost găsite particule roșii fluorescente de microplastice în fiecare tip de țesut examinat de echip. De la creier, ficat, rinichi și tract gastro-intestinal până la inimă, splină și plămâni. Materialele plastice se aflau și în excrementele și urina șoarecilor.
Faptul că poluanții au fost detectați în afara sistemului digestiv sugerează că aceștia sunt în circulație sistemică.
Prezența lor în creier este deosebit de îngrijorătoare. Indică faptul că acești poluanți potențial toxici pot traversa bariera imunitară care separă sistemul nervos central de restul fluxului sanguin al corpului, ceea ce poate duce la probleme neurocognitive.
