Există o intuiție larg răspândită despre impactul ecologic al alimentelor: produsele ultra-procesate, ambalate în plastic, pline de aditivi, sunt dușmanul mediului. Carnea e și ea vinovată, dar măcar știm asta. Nucile și semințele sunt sănătoase și verzi. Simplu.
Un studiu realizat de psihologi de la Universitatea Nottingham, publicat în Journal of Cleaner Production și amplu citat în presa științifică internațională în martie 2026, arată că aproape toate aceste intuiții sunt greșite — uneori în moduri spectaculoase.
Cum s-a desfășurat cercetarea
168 de participanți britanici au primit sarcina să sorteze o gamă largă de produse alimentare din supermarket în categorii de impact ecologic pe care le-au definit ei înșiși. Cercetătorii au comparat apoi percepțiile participanților cu datele reale din evaluările de ciclu de viață — metodologia standard pentru calcularea amprentei de carbon și a utilizării de teren și apă a unui produs alimentar, de la producție până la eliminare.
Rezultatele arată un decalaj sistematic între percepție și realitate.
Unde greșim cel mai mult
Prima concluzie surprinzătoare: participanții supraestimau constant impactul ecologic al alimentelor procesate și îl subestimau grav pe cel al cărnii de vită. Categoria „ultra-procesat” funcționează ca un semnal de alarmă mental care distrage atenția de la ingredientele cu adevărat problematice. O ciorbă la conservă cu legume are o amprentă de carbon incomparabil mai mică decât un burger artizanal din carne de vită, chiar dacă primul e „procesat” și al doilea pare „natural”.
A doua concluzie: nucile și semințele — asociate reflex cu o alimentație sănătoasă și sustenabilă — au un impact de mediu semnificativ mai mare decât estimează majoritatea oamenilor, din cauza consumului ridicat de apă și a utilizării extensive de teren.
Participanții au folosit, în principal, două criterii mentale pentru a judeca impactul ecologic al alimentelor: originea animală versus vegetală și gradul de procesare. Ambele sunt utile ca primă aproximare, dar devin înșelătoare când sunt aplicate rigid, fără a ține cont de datele reale din ciclul de producție.
Greenwashing la scară industrială
Contextul e agravat de un fenomen documentat independent. Un studiu publicat în aprilie 2026 în Time pe baza unei analize a marilor companii de carne și lactate arată că majoritatea declarațiilor de sustenabilitate ale acestor companii pot fi calificate drept greenwashing. Primele cinci companii emitente din sectorul cărnii — JBS, Marfrig, Tyson, Minerva și Cargill — au generat în 2023 un total estimat de 496 de milioane de tone de gaze cu efect de seră, mai mult decât Chevron, Shell sau BP raportat individual. Producția de carne pentru consum uman și animal e responsabilă de 57% din totalul emisiilor din sistemul alimentar global.
Consumatorul e prins între propriile intuiții greșite și o industrie care cultivă activ aceste confuzii.
Ce ar rezolva problema
Cercetătorii de la Nottingham sunt clari: etichetele de impact ecologic cu un sistem de notare simplu — de tip A până la E, similar cu cel pentru eficiența energetică a electrocasnicelor — ar putea reduce semnificativ decalajul dintre percepție și realitate. Nu e nevoie ca oamenii să înțeleagă ciclul de viață al unui produs. Au nevoie de un număr sau o literă pe ambalaj.
Această soluție există deja în forma unor proiecte pilot în Franța și Suedia. Nu există niciun motiv tehnic pentru care nu ar putea fi extinsă la nivel european. Există, în schimb, motive economice clare pentru care industria alimentară nu o grăbește.
Între timp, deciziile se iau în supermarket, pe baza unor categorii mentale care nu corespund realității.
