Cratima este semnul ortografic cu cele mai multe funcții din limba română. Aceasta poate lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună. Poate despărți și segmente din cuvânt. Datorită diverselor funcții pe care le poate lua cratima creează multe dificultăți de scriere. În special micilor școlari. Folosirea corectă a cratimei a devenit un criteriu de apreciere al inteligenței persoanelor.
În urma reformei ortografice din 1953 în limba română apostroful a fost înlocuit cu cratima. Multe din textele literare și-au pierdut atunci grafia originară. Pentru unii a fost o pierdere. Pentru alții o necesitate. Cratima are caracter permanent în unele cazuri. Exemple – dă-l de-a dreptul, las-o, s-a dus, ți-l dă. În altele este accidental. Exemple – de-abia sau de abia, n-am, sau nu am. Se folosește între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt. La fel în abrevieri.
Cratima marchează pronunțarea împreună a două cuvinte alăturate. Are loc înlăturarea vocalei finale a primului cuvânt sau a celei inițiale din al doilea cuvânt. Exemple — s-a spart, m-aș culca, într-o, iat-o, parc-aud. Cratima indică și formarea unui diftong sau triftong între vocala finală a unui cuvânt și cea inițială a altuia. Exemple – mi-a spus, ți-i aduce, dă-i-o, nu-i bine, mi-au luat. Poate indica și pronunțarea împreună a cuvintelor obținute prin inversarea unor forme gramaticale analitice.
Cratima este folosită și pentru marcarea locului tăieturii silabice. Aceasta este despărțirea cuvintelor în silabe. Liniuța de unire apare și la scrierea unor cuvinte compuse sau derivate. Exemple – prim-ministru, ex-președinte, galben-auriu. La fel la flexiunea sau articularea unor neologisme neadaptate limbii române. Exemple – IT-ist, soft-ul, week-end-uri. Articolul enclitic sau desinența de plural se adaugă la abrevieri sau la cuvintele greu flexionabile cu cratimă. Exemple – pH-ul, TVA-ul, CSAT-ul, doi-u,l sine-le.
Substantivele compuse se scriu legat fără cratimă atunci când componentele și-au pierdut individualitatea morfologică. Exemplu -bunăvoință. Se scriu cu cratimă atunci când părțile componente își păstrează individualitatea. Exemplu – bun-simț, bunului-simț. Secvențele sonore identice se pot scrie legat sau cu cratimă în funcție de statutul morfosintactic. Exemplu – după-masă, locuțiune adverbială versus după masă substantiv plus prepoziție. Junctura se face cu cratimă în cazul împrumuturilor și al numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare. Exemple – Bruxelles-ul show-uri head office-ul.
