Calciul este vândut publicului aproape exclusiv prin imaginea osului. Lapte pentru oase puternice, suplimente după menopauză, prevenția osteoporozei. Dar calciul în organism are și o funcție imediată: mușchii au nevoie de el pentru contracție, nervii pentru transmiterea semnalelor, iar numeroase celule îl folosesc ca mesager.
Este ultimul articol al seriei tocmai pentru că le leagă pe celelalte. Nivelul calciului este influențat de vitamina D, rinichi, glandele paratiroide și chiar de magneziu.
Partea surprinzătoare este proporția. Aproximativ 99% din calciul organismului se află în oase și dinți. Restul de aproximativ 1% trebuie păstrat într-un interval strict deoarece este folosit în procese vitale.
Ce face calciul din acel 1% care nu este în oase
Ionii de calciu participă la contracția musculară. Când un nerv transmite comanda către o fibră musculară, calciul este una dintre piesele care permit proteinelor din mușchi să interacționeze și să producă mișcarea.
Același mineral participă la transmiterea semnalelor nervoase, eliberarea hormonilor și funcționarea vaselor de sânge.
Evaluarea europeană a calciului descrie tocmai această împărțire: 99% în schelet și dinți, iar restul cu funcții vasculare, neuromusculare și endocrine.
Corpul protejează cu prioritate nivelul din sânge. Dacă aportul alimentar este insuficient o perioadă lungă, nu apare obligatoriu o prăbușire imediată a calciului sanguin. Organismul poate mobiliza mineral din os pentru a păstra concentrația necesară funcțiilor vitale.
Aceasta este diferența dintre aportul alimentar insuficient și hipocalcemia clinică. Prima poate slăbi scheletul în timp. A doua are de multe ori cauze hormonale, renale sau metabolice.
Canicula nu „scoate calciul din corp” în același mod ca apa și sodiul
Calciul există în transpirație, dar pierderile de vară nu sunt motivul obișnuit pentru hipocalcemie.
Legătura cu primele articole ale seriei este alta. Căldura solicită corpul și poate complica bolile existente, inclusiv afecțiunile renale. Rinichii sunt esențiali pentru metabolismul vitaminei D și pentru echilibrul calciului și fosforului.
Hipocalcemia poate apărea în boala renală cronică, deficit sever de vitamina D, hipoparatiroidism sau după unele operații pe tiroidă și paratiroide.
Magneziul foarte scăzut poate afecta secreția și acțiunea hormonului paratiroidian și poate contribui la scăderea calciului. Din nou, mineralele se întâlnesc în același sistem.
De aceea, o persoană care are furnicături sau crampe vara nu ar trebui să aleagă între cutia de magneziu și cea de calciu după intuiție.
Ce simptome poate produce calciul foarte scăzut
În hipocalcemia acută pot apărea furnicături în jurul gurii și în extremități, spasme și crampe musculare. Formele severe pot produce tetanie, convulsii și tulburări ale ritmului cardiac.
Aceste situații nu sunt echivalente cu un aport alimentar ușor redus. Sunt tulburări metabolice care necesită analize și găsirea cauzei.
Endotext recomandă în evaluarea hipocalcemiei măsurarea fosfatului, magneziului, hormonului paratiroidian și vitaminei D, tocmai fiindcă simpla valoare a calciului nu spune de ce a scăzut.
În insuficiența renală, mecanismul este și mai complex. Rinichiul produce mai puțină formă activă de vitamina D, fosforul se poate acumula, iar glandele paratiroide reacționează.
Calciul scăzut nu este un diagnostic alimentar. Este un semnal că sistemul care îl reglează trebuie înțeles.
După 50 de ani crește atenția pentru calciu, nu obligația de a lua suplimente
Vârsta schimbă mai ales povestea osului. După menopauză, scăderea estrogenilor accelerează pierderea osoasă, iar necesarul de calciu devine mai relevant pentru femei.
La bărbați, pierderea este de obicei mai lentă. Pentru ambele sexe contează vitamina D, activitatea fizică, aportul de proteine, fumatul, alcoolul și afecțiunile care influențează osul.
Nu există regula „ai trecut de 50, ia calciu”. Suplimentul este una dintre metodele de completare atunci când alimentația nu acoperă necesarul sau există o indicație medicală.
Alimentele rămân o sursă importantă: lactate, unele băuturi vegetale fortificate, tofu preparat cu calciu, legume verzi, leguminoase și pești consumați cu oasele moi.
Și apa poate contribui. În regiunile cu apă dură, calciul din apa potabilă intră în aportul zilnic.
Excesul de suplimente nu este lipsit de consecințe. Dozele mari pot crește riscul de hipercalcemie în anumite contexte și pot favoriza calculii renali la unele persoane.
Cele cinci articole duc în același loc: reglarea contează mai mult decât suplimentul
Apa poate fi prea puțină sau prea multă. Sodiul poate scădea prin pierderi sau diluție. Potasiul poate deveni periculos în ambele direcții. Magneziul poate destabiliza potasiul și calciul. Calciul este păstrat în sânge chiar cu prețul rezervelor din os.
În perioadele de caniculă, căldura extremă pune o presiune suplimentară pe persoanele cu boli cronice, dar nu transformă automat fiecare om într-un pacient cu deficit de electroliți.
Pentru o persoană sănătoasă, apa, alimentația variată și evitarea expunerii extreme rezolvă de regulă mare parte din poveste. Analizele și suplimentele intră în scenă când există simptome persistente, boală, medicamente sau o pierdere importantă.
Aici se închide seria: nu cu cinci cutii de suplimente, ci cu cinci exemple ale modului în care corpul încearcă permanent să păstreze echilibrul.
Organismul nu are nevoie ca noi să completăm fiecare mineral după instinct. Are nevoie să nu încurcăm un sistem care, în majoritatea timpului, știe foarte bine ce păstrează și ce elimină.
