Un fir de păr spune cât mercur are în corp omul din care a fost tăiat. Organizația Mondială a Sănătății consideră sigur un nivel de până la 2 micrograme pe gram de păr. Pe râul Madeira, în Brazilia, s-au măsurat 150.
Cifra apare într-o analiză realizată de Mongabay Latam, care a cartografiat expunerea la mercur în bazinul amazonian. Rezultatul: 951 de comunități din Peru, Bolivia și Brazilia se află în zona de contaminare sau au deja expunere documentată.
Cum a fost construită harta
Echipa a reunit 39 de studii științifice publicate între 1997 și 2024. Din ele au fost standardizate 7.725 de probe de mercur prelevate de la oameni și 5.939 de probe de țesut de pește.
Măsurătorile acoperă 2.763 de kilometri pe trei râuri. La cercetările folosite au contribuit cel puțin 130 de oameni de știință, iar analiza a fost realizată cu sprijinul Centrului Amazonian pentru Inovare Științifică.
Localizarea comunităților s-a făcut prin georeferențiere, cu un perimetru de doi kilometri de la malul apei. Datele despre exploatările miniere au venit de la instituții din fiecare țară.
Rezultatul are două straturi. Primul: 249 de comunități indigene și de pescari cu expunere măsurată direct. Dintre acestea, 220 depășesc pragul de siguranță al OMS, adică 88%. Al doilea strat: încă 702 comunități situate în zona de risc, fără măsurători proprii.
Cât de mari sunt depășirile
Pe râul Madre de Dios, în Peru, s-au înregistrat valori de până la 44 de micrograme pe gram, de douăzeci de ori peste prag. Pe Beni, în Bolivia, maximul a fost de 32, de zece ori peste. Pe Madeira, în Brazilia, 150 de micrograme pe gram, de șaptezeci și cinci de ori peste limită.
Grupurile cele mai afectate nu sunt minerii. Studiile au documentat la femei gravide și la mame niveluri medii de peste zece ori limita OMS. Într-un eșantion de 164 de copii cu vârste între 5 și 12 ani, o treime depășeau pragul sigur.
Mercurul trece prin placentă, prin cordonul ombilical și prin laptele matern. Efectele asupra sistemului nervos în dezvoltare sunt, în multe cazuri, ireversibile.
Diferența dintre cele două straturi contează la interpretare. Comunitățile din primul grup au analize de laborator pe oameni. Cele din al doilea sunt așezate în perimetrul de risc, dar nu au fost testate niciodată. Absența datelor nu înseamnă absența contaminării.
De ce ajunge mercurul în pește
Mineritul artizanal al aurului folosește mercur pentru a separa metalul din sedimentul de râu. Amestecul e apoi încălzit, mercurul se evaporă, iar aurul rămâne. O parte din metal ajunge direct în apă, alta se depune din atmosferă.
În sedimentul de pe fund, bacteriile transformă mercurul în metilmercur. Aceasta e forma care intră în lanțul trofic și se concentrează la fiecare treaptă. Un pește răpitor mare poate acumula de mii de ori mai mult decât apa în care înoată.
Comunitățile de pe malul apei mănâncă pește zilnic. Nu au o altă sursă de proteină la fel de accesibilă. Iar peștii mari, cei mai contaminați dintre toți, sunt și cei mai valoroși la vânzare.
Defrișarea asociată exploatărilor completează tabloul. În Madre de Dios au dispărut peste 95.000 de hectare, pe Madeira peste 28.000, iar în bazinul Beni peste 9.000.
Prețul aurului explică restul. Fiecare urcare pe piețele internaționale trimite mai mulți oameni în albiile râurilor amazoniene, iar mineritul artizanal răspunde la cotație mult mai rapid decât o mină industrială.
Ce se poate face și ce nu s-a făcut
Convenția de la Minamata privind mercurul a intrat în vigoare în 2017 și obligă statele semnatare să reducă folosirea metalului în mineritul artizanal. România e parte la convenție, alături de peste o sută cincizeci de state.
Aplicarea rămâne însă problema. Mineritul informal e difuz, mobil și frecvent ilegal, iar controlul lui cere prezență în zone unde statul e absent. Alternativele tehnice există — retorte care recuperează vaporii de mercur, metode fără mercur — dar cer investiție și instruire.
Contaminarea alimentară cu substanțe interzise nu e o problemă exclusiv tropicală. Am documentat un caz european în materialul despre DDT găsit în legume dintr-o piață din Tulcea.
Uniunea Europeană a interzis exportul de mercur metalic și a restricționat folosirea lui în produse, tocmai pentru a tăia una dintre căile de aprovizionare. Mercurul folosit în Amazon vine însă în mare parte pe rute de contrabandă, iar originea lui e greu de urmărit.
Aurul scos dintr-un râu amazonian ajunge, după rafinare, într-un lingou sau într-o verighetă, fără nicio urmă de mercur pe el. Mercurul rămâne în râu și în corpurile oamenilor care mănâncă peștele din el.
