Există un reflex mental la fel de bine instalat ca cel despre dengue: insecuritatea alimentară e o problemă a lumii în curs de dezvoltare. Africa subsahariană, Asia de Sud, zone afectate de conflict sau secetă structurală. Europa — cu lanțurile sale alimentare integrate, cu supermarketurile, cu politica agricolă comună — e un continent unde foamea nu e o variabilă climatică.
Raportul Lancet Countdown Europe 2026, publicat pe 22 aprilie în Lancet Public Health, spune altceva. Comparativ cu perioada de referință 1981–2010, frecvența crescută a valurilor de căldură și secetelor a dus la un milion de oameni suplimentari în insecuritate alimentară în Europa doar în 2023. Într-un singur an.
Ce înseamnă insecuritatea alimentară în context european
Insecuritatea alimentară nu înseamnă neapărat foame în sensul extrem al cuvântului. Scala FAO folosită în raport măsoară opt dimensiuni de acces la hrană: de la imposibilitatea de a consuma o varietate suficientă de alimente, la imposibilitatea de a mânca hrănitor și nutritiv, până la situațiile extreme în care oamenii nu mănâncă deloc o zi întreagă.
În Europa din 2021 — cel mai recent an cu date complete incluse în raport — 16,3% din populație raporta că mănâncă doar câteva tipuri de alimente, 14,4% că nu își poate permite hrană sănătoasă și nutritivă, iar 10,6% că a sărit complet o masă. Acestea sunt date pre-criză climatică accentuată. Tendința din 2023 indică o agravare directă legată de evenimente meteorologice extreme.
Cine plătește cel mai mult
Impactul nu e distribuit uniform. Raportul documentează că gospodăriile cu venituri mici din Europa au cu 10,9 puncte procentuale mai multe șanse să experimenteze insecuritate alimentară în urma unui val de căldură sau a unei secete, față de gospodăriile cu venituri medii. Nu e o surpriză în sine — dar e o confirmare că schimbările climatice amplifică inegalitățile sociale existente, nu le creează de la zero.
Mecanismul e direct și bine documentat: șocurile climatice — secete, inundații, valuri de căldură extreme — perturbă producția agricolă și cresc prețurile la fructe, legume și cereale. Aceste creșteri de preț sunt absorbite diferit de gospodării în funcție de venitul disponibil. O familie cu venituri mici care cheltuia deja 30-40% din venit pe alimente nu are marjă de manevră când prețul roșiilor crește cu 25% sau când recolta de grâu dintr-un an de secetă scade cu 15%.
Europa de Sud — prima linie
Sud-ul Europei e cel mai expus în prezent: Spania, Italia, Grecia și Portugalia combină valuri de căldură mai frecvente și mai intense cu sisteme agricole care depind de culturi sensibile la temperatură și disponibilitate a apei. Raportul documentează că regiunile din sudul continentului sunt mai afectate de insecuritate alimentară climatică, secetă și incendii, în timp ce nordul face față mai ales extinderii căpușelor și bacteriei Vibrio — riscuri diferite, dar la fel de reale.
Legătura dintre secetă, prețuri și coșul zilnic
Conexiunea dintre evenimentele meteorologice extreme și coșul de cumpărături al unui european cu venituri medii e mai directă decât pare. România, Bulgaria, Ungaria și alte state din Europa Centrală și de Est sunt mari exportatoare de cereale. Când secetele din 2021 și 2022 au redus recoltele, prețul pâinii și al produselor derivate a crescut simultan în toată Europa. Familia din București sau București simte seceta din Câmpia Dunării la raft, cu o întârziere de câteva luni.
Raportul Lancet atrage atenția că această legătură — între climă, producție agricolă, prețuri și acces la hrană — e insuficient integrată în politicile de sănătate publică europene. Insecuritatea alimentară climatică e tratată ca problemă agricolă sau economică, nu ca problemă de sănătate publică cu consecințe directe: malnutriție, agravarea bolilor cronice, impact pe sănătatea copiilor.
Soluțiile propuse de cercetătorii Lancet includ diversificarea surselor alimentare, tranziția spre diete mai puțin dependente de carne — cu amprentă de carbon mai mică și mai rezistentă la șocuri climatice — și programe de protecție socială care să amortizeze impactul creșterilor de prețuri alimentare pentru gospodăriile vulnerabile.
Foamea climatică în Europa nu e o catastrofă viitoare. E o statistică din 2023.
