Există un reflex mental bine instalat când vine vorba de dengue: e o boală tropicală, o achiziție neplăcută din vacanțele exotice, ceva ce se tratează la întoarcere și nu se mai discută. Raportul Lancet Countdown Europe 2026, publicat în Lancet Public Health pe 22 aprilie, produs de 65 de cercetători din 46 de instituții, spune că acest reflex e depășit.
Riscul de transmitere locală a dengue în Europa a crescut cu 297% în perioada 2015–2024 față de perioada de referință 1981–2010. Nu e o eroare de tipar. Aproape s-a cvadrupulat în mai puțin de un deceniu.
Motorul: țânțarul-tigru
Aedes albopictus — țânțarul-tigru asiatic, recunoscut după dungile alb-negre — a colonizat rapid Europa în ultimele trei decenii. A apărut prima dată în Albania în 1979, a ajuns în Italia în 1990, și s-a instalat ulterior în 21 de țări europene. Astăzi, teritoriul său a crescut de la o singură regiune dintr-o singură țară la 358 de regiuni din 14 țări, conform analizei publicate în Lancet Planetary Health în mai 2025.
Climatul mai cald accelerează această expansiune în două moduri simultane: extinde aria geografică în care insecta poate supraviețui iarna și scurtează intervalul dintre stabilirea vectorului și primul focar local de boală. Cu alte cuvinte, nu doar că țânțarul ajunge mai la nord — ajunge mai repede la pragul epidemiologic.
Cifrele concrete din 2024
În 2024 — cel mai cald an din istoria înregistrată — Uniunea Europeană a raportat 304 cazuri de dengue transmise local. Cifra poate părea mică. Contextul e revelator: în cei 15 ani anteriori combinați, fuseseră raportate 275 de cazuri. Un singur an a depășit un deceniu și jumătate de date istorice.
Franța a acumulat cele mai multe focare locale, Italia, Croația și Spania au experimentat episoade recurente de dengue și chikungunya. Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) a confirmat în decembrie 2025 că tendința va continua și se va intensifica în 2026, cu riscul ca sezonul de transmitere să devină permanent în unele regiuni din sudul continentului.
Riscul nu e distribuit uniform
Raportul Lancet Countdown subliniază o asimetrie importantă în distribuția geografică a creșterii riscului: Europa de Est a înregistrat o creștere medie de 340%, Europa de Nord de 189%, Europa de Vest de 147%, iar Europa de Sud de 74%. Paradoxal, sudul, unde clima e deja favorabilă țânțarului, înregistrează cea mai mică creștere relativă — pentru că riscul era deja ridicat acolo. Creșterea cea mai dramatică e în zonele în care boala era practic inexistentă.
Dengue și chikungunya nu sunt singurele virusuri în expansiune. Raportul documentează și creșteri similare ale riscului de transmitere a Zika și West Nile. Malaria a fost eradicată din Europa, dar în 2022 au fost raportate peste 6.000 de cazuri — aproape toate importate, dar numărul crește.
Ce urmează dacă nu se acționează
Scenariile climatice pesimiste proiectate de cercetătorii Lancet indică o creștere de cinci ori a numărului de focare de dengue și chikungunya până în 2060 față de ratele actuale. Intervalele dintre focare se scurtează deja — semn că Europa se apropie de pragul endemicității, adică de situația în care boala circulă permanent în populație, fără a fi importată.
Sistemele de sănătate europene sunt construite pentru boli europene. Dengue endemic nu e în niciun plan de pregătire al majorității țărilor. Investițiile în supraveghere entomologică, monitorizare a vectorilor, educație publică și capacitate de răspuns rapid rămân, în cea mai mare parte, la stadiul de recomandare.
Vara viitoare, țânțarul-tigru va fi mai la nord decât a fost vreodată. Și va fi acolo să rămână.
