În căutarea disperată de a găsi o modalitate de a evita încălzirea globală, cercetătorii propun utilizarea prafului. Au descoperit că s-ar putea să funcționeze, dar numai dacă ar fi captat de pe Lună, conform IFL Science.
Ideea de a bloca lumina soarelui pentru a compensa efectele activității umane asupra climei globale a existat de când s-au conștientizat pericolele pe care le prezintă aceste efecte. Majoritatea evaluărilor au sugerat că ideea este costisitoare sau prezintă riscul de efecte secundare periculoase.
Într-o nouă lucrare, oamenii de știință oferă o nouă modificare a ideii. Aceștia au explorat modul în care o cantitate de praf la punctul Lagrange 1 ar afecta echilibrul termic al Pământului.
La fel ca L2, unde se află JWST, L1 este un punct în care câmpurile gravitaționale ale Pământului, Soarelui și Lunii sunt în echilibru. Astfel, obiectele pot să rămână acolo pentru perioade îndelungate.
Propunerile anterioare au luat în considerare amplasarea unui sistem ‘umbrelă’ de soare din material artificial foarte subțire la L1. Totuși, observațiile altor sisteme stelare au demonstrat cât de eficient poate fi praful ca sistem de reglare astronomică.
Din păcate, chiar și cu prețul în scădere a lansărilor de rachete, trimiterea a 10 milioane de tone de praf pe an, necesare pentru a reduce lumina soarelui cu 1,8%, rămâne extrem de costisitoare. Autorii calculează că ar necesita echivalentul a 20.000 de lansări Saturn V.
De asemenea, și praful de pe asteroizii ar putea funcționa, dar aceștia trec rareori aproape de L1.
Praful de pe Lună ar putea limita încălzirea globală
Luna, pe de altă parte, este în apropiere și, după cum au arătat misiunile Apollo, foarte prăfuită.
Cea mai obișnuită dimensiune pentru particulele de praf lunar este de aproximativ 0,2 micrometri. Autorii o consideră dimensiunea care oferă cel mai bun echilibru între umbrire și putere de păstrare în locația dorită.
„Este uimitor să ne gândim la modul în care praful lunar ar putea ajuta la încetinirea creșterii temperaturii Pământului. O problemă pe care o producem de 300 de ani”, a spus dr. Scott Kenyon de la Harvard.
„Dacă am lua o cantitate mică de material și o punem pe o orbită specială între Pământ și Soare, am putea bloca multă lumină solară cu o cantitate mică de masă”, a spus profesorul Ben Bromley de la Universitatea din Utah.
Cu toate acestea, lucrarea admite și incertitudini considerabile. Alături de forțele gravitaționale, praful este afectat de presiunea luminii solare și a vântului solar. Acesta din urmă variază în funcție de evenimente precum ejecțiile de masă coronală. Astfel, ar fi imposibilă prezicerea cu precizie a duratei umbririi.
„E destul de dificil să faci scutul să rămână la L1 suficient de mult pentru a umbri semnificativ. Totuși, acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, deoarece L1 este un punct de echilibru instabil. Cea mai mică abatere pe orbită îl poate determina să se deplaseze din loc”, a spus Sameer Khan, student la Universitatea din Utah.
Concluziile studiului
Echipa a concluzionat că un flux de praf adus de pe suprafața lunii spre L1 ar limita încălzirea globală.
Volumul de praf necesar este similar cu volumul scos de unele dintre minele mai mari de pe Pământ. Prin urmare, nu ar fi nevoie să distrugem cea mai mare parte a Lunii.
Totuși, construirea unei mașini pe Lună capabilă să scoată, să sorteze și să lanseze praful ar fi costisitoare.
Autorii nu susțin că au găsit soluția la o problemă pe care o numesc „existențială”. Bromley a spus:
„Nu suntem experți în schimbările climatice sau în știința rachetelor necesare pentru a muta masa dintr-un loc în altul”.
Totuși, ei speră că îi vor face pe alți cercetători cu cunoștințe relevante să se alăture discuției.
