Mai sunt șapte zile în care proprietarii de fose septice se pot înscrie în Registrul de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate al primăriei din localitate, conform Hotărârii Guvernului nr. 714 din 26 mai. Iar de teama amenzilor, cei mai mulți s-au conformat, chiar dacă fosele lor sunt doar simple bazine de colectare, pe care le vidajează, din când în când. „Fose septice? N-are nimeni pe aici, că sunt o căciulă de bani! Am scris ce avem: bazine din beton”, ne-a spus un localnic din Tunari, județul Ilfov.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 714/26 mai 2022, obligația înregistrării în Registrele de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate ale primăriilor revine proprietarilor de sisteme individuale adecvate construite înainte de intrarea în vigoare a actului normativ, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a Hotărârii, adică până la 22 noiembrie 2022.
Mai mult, și cei care și-au racordat sau urmează să își racordeze locuința la o fosă septică nouă, după data intrării în vigoare a Hotărârii au obligația de a o declara în termen de 120 de zile de la conectare.
Foarte multe persoane fizice și juridice au completat deja documentele disponibile pe site-urile primăriilor, mai mult de teama amenzilor cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei, prevăzute în Hotărâre, iar cele mai multe dintre aceste persoane dețin sisteme de colectare care nu au caracteristicile unei fose septice.
„La noi a fost simplu. Am completat totul pe site-ul primăriei, iar unde nu aveam ce să scriem am pus liniuță, ca să putem trece la următoarea rubrică. N-are nimeni pe aici fose septice! Sunt o căciulă de bani! Am scris ce avem, adică fose din beton, pe care le vidanjăm o dată la două săptămâni sau la o lună, în funcție de consum. În astea nu se pun soluții de neutralizare și nici nu sunt epurate apele uzate, așa cum se întâmplă într-o fosă septică. Primăria știe oricum situația”, ne-a spus Mihai D., un locuitor din Tunari, județul Ilfov.
Formularele disponibile pe site-urile primăriilor sau distribuite pe grupurile comunitărților locale necesită o serie de răspunsuri, atât din partea persoanelor fizice, cât și a celor juridice. Nume sau denumire, CNP sau CUI, adresă, telefon, descrierea activității, în cazul firmelor, existența unei autorizații de mediu, tipul sistemului (colectare sau epurare), sursa de alimentare cu apă, cum se realizează epurarea și numărul și data contractului încheiat cu societatea de vidanjare sunt o parte din informațiile pe care trebuie să le completeze cei care se înscriu în Registrele de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate, din toată țara.
Finalitatea, cel puțin cea declarată prin nota de fundamentare a actului normativ, este „implementarea directivei europene privind epurarea apelor uzate urbane”.
„O soluție viabilă, în special în aglomerările din mediul rural, este realizarea și exploatarea de sisteme individuale adecvate așa cum prevede directiva și reglementările naționale. Realizarea acestor sisteme se va autoriza acolo unde nu este fezabilă construirea unui sistem public de canalizare și trebuie să asigure același nivel de protecție a mediului ca și sistemul public. (…) Sistemele individuale adecvate de colectare și epurare a apelor uzate pot fi autorizate numai acolo unde instalarea unei rețele publice de canalizare nu se justifică din punctul de vedere al impactului asupra mediului sau din motive economice”, se mai arată în document.
Realitatea din România, aceea a wc-ului din spatele curții, al cărui bazin este „epurat” din când în când cu lopata, în lipsa unui sistem de canalizare care să colecteze toate aceste reziduuri, bate orice notă de fundamentare și orice directivă europeană. Și, cel mai probabil, niciuna din aceste milioane de gropi făcute de când lumea și pământul, în toate localitățile rurale din țară, nu a fost înscrisă în registrul sistemelor de colectare și epurare conforme. Și nici nu va fi!
În aceste condiții, așteptăm cu interes bilanțul autorităților centrale care să ne arate situația cu parfum de roze a acestor depozite conforme și noile promisiuni despre sistemele de alimentare cu apă și de canalizare, la capătul cărora vor fi, negreșit, stații de epurare.
Nu orice fosă e septică!
Fosa septică este o ministaţie de tratare a apei, care colectează, filtrează și apoi drenează apa într-o zonă din exteriorul bazinului, spre deosebire de sistemul centralizat de colectare, care transportă apele menajere și pluviale la distanță, până la o staţie de epurare.
Există mai multe tipuri de fose
– Fosa septică din beton – este considerată rezistentă, dar nu de puține ori, din cauza fisurilor apărute, care sunt greu de detectat, poate permite scurgerea deșeurilor înainte de tratarea acestora.
– Fosa septică din plastic – este una din cele mai agreate de utilizatori, pentru că este din materiale ușoare, rezistente și impermeabile. În cazul acestora este important ca îngroparea să se facă, pe cât posibil, mai aproape de suprafață, pentru că greutatea prea mare a pământului poate fisura bazinele.
– Fosa septică din oţel – pare dură, dar este sensibilă la umezeala din sol, din cauza căreia poate fi afectată de rugină și coroziune, pentru ca mai apoi materialul să cedeze și apa murdară să scurgă în sol.
– Fosa septică din fibră de sticlă – este ușor de transportat și de montat, dar e vulnerabilă la greutăți prea mari și poate deveni instabilă la modificările solului, așa că deasupra și în jurul ei nu trebuie realizate amenajări cu greutate, precum ornamentele din beton, spre exemplu.
