Cercetătorii au declarat că eforturile internaționale de a proteja stratul de ozon reprezintă un „succes uriaș la nivel mondial”. Ei au dezvăluit că gazele dăunătoare din atmosferă se estompează mai repede decât se așteptau, potrivit Science Alert.
Protocolul de la Montreal semnat în 1987 a avut ca scop eliminarea treptată a substanțelor care degradează stratul de ozon. Aceste gaze se găsesc în principal în instalațiile de refrigerare, aerul condiționat și spray-urile cu aerosoli.
Un nou studiu a constatat că nivelurile atmosferice de hidroclorofluorocarburi (HCFC), gaze dăunătoare responsabile de găurile în stratul de ozon, au atins vârful în 2021. Prognozele inițiale arătau vârful abia în 2026.
„Acesta a fost un succes global imens. Vedem că lucrurile merg în direcția corectă”, a declarat pentru AFP autorul principal al studiului, Luke Western de la Universitatea din Bristol din Marea Britanie.
Cele mai dăunătoare CFC-uri au fost eliminate treptat până în 2010, în efortul de a proteja stratul de ozon. Se preconizează că substanțele chimice HCFC care le-au înlocuit vor fi eliminate până în 2040.
Stratul de ozon nu mai e la fel de afectat
Acest studiu, publicat în revista Nature Climate Change, a examinat nivelurile acestor poluanți din atmosferă folosind date de la Advanced Global Atmospheric Gases Experiment și US National Atmospheric and Oceanic Administration.
Western a atribuit scăderea abruptă a HCFC eficacității Protocolului de la Montreal, precum și reglementărilor naționale mai stricte și o schimbare a industriei în așteptarea viitoarei interziceri a acestor poluanți.
„În ceea ce privește politica de mediu, există un anumit optimism că aceste tratate de mediu pot funcționa dacă sunt adoptate și respectate în mod corespunzător”, a spus Western.
Atât CFC-urile, cât și HCFC-urile sunt, de asemenea, gaze puternice cu efect de seră. Prin urmare, reducerea lor ajută și în lupta împotriva încălzirii globale.
CFC-urile pot rezista în atmosferă sute de ani, a zis Western. De cealaltă parte, HCFC-urile au o durată de viață de aproximativ două decenii.
Chiar și odată ce nu mai sunt produse, utilizarea anterioară a acestora va continua să afecteze ozonul.
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu în 2023 a estimat că ar putea dura patru decenii până când stratul de ozon își va reveni la niveluri înainte ca gaura să fie detectată pentru prima dată în anii 1980.
